Se iubeau ca cei dintâi amanți. Se certau ca cei mai aprigi dușmani. Patul era singurul loc în care erau pe aceeași lungime de undă. Dar imediat ce sărutările încetau, el redevenea acel arogant căruia îi făcea o plăcere deosebită să o rănească. Relația dintre ei era un joc al puterii, al durerii. Un carusel al hazardului și al urii. Notă: Atât Duncan cât și Blake sunt victime ale abuzului (fizic, respectiv psihic), iar acest lucru și-a pus amprenta asupra amândurora. Durerea l-a făcut pe Duncan să fie și el nedrept la rândul lui, pe când Blake a devenit incapabilă de o relație sănătoasă. Deși acum este femeie în toată regula, frica încă îi dirijează în mare parte viața. O să observați că această poveste are un început mai dur, de aceea mă simt datoare să vă spun că nu caut personaje perfecte, ci personaje imperfecte pe care să le perfecționez. O să povestesc ceva mai târziu ce i-a făcut pe cei doi să devina oamenii de azi și, în speranța că o să rezistați până la final, o să vedeți cum își vindecă amândoi sufletele rănite.

L-a cunoscut în momentul în care niciunul nu îndrăznea să mai ceară nimic de la soartă. Timpul nu trecuse peste ei, ci împotriva lor. Dar atunci când erau împreună, timpul nu părea să mai meargă. Lumea și trecutul nu mai conta. În ochii ei, el era ca un armăsar pur-sânge. Era sălbatic! Era dur! Era pasional! Era de neîmblânzit! Era de o frumusețe copleșitoare! Era pansamentul ideal pentru inima ei rănită! Era cel care avea să o învețe să trăiască... Sau cel care avea să devina mai important ca însăși viața ei...

Volumul 2 din Vânătorul. Și da, povestea se poate citi și separat. Ce se întâmplă când monotonia se instalează și pasiunea se estompează? Care sunt cele mai mari greșeli pe care le poți comite într-o căsnicie? Cum înveți să ierți? Și dacă ierți, o să reușești și să uiți? Oare iubirea... chiar învinge de fiecare dată?