Rain nu are încredere în bărbați. Nu după ce a fost distrusă în tăcere cu doi ani în urmă. Dar acum, o minciună nevinovată o forțează să-și găsească rapid un partener. Storm e genul de care ar trebui să fugă - periculos, rece și dintr-o lume unde totul se plătește cu sânge. Dar e și singura ei opțiune. Cei doi nu au nimic în comun, în afara unui trecut tumultos, care refuză să rămână îngropat. Iar atunci când descoperă că își pot vindeca rănile reciproc, nu realizează când încalcă linia subțire dintre iubire și ură. Trecutul lui e scăldat în sânge și datorii rămase neplătite, iar când acesta se întoarce, lovește întâi ce iubește. Slăbiciunile sunt o armă, iar Storm e convins că trebuie să o protejeze cum poate mai bine de trecutul său. Însă diavolii nu dorm niciodată, mai ales dacă fac parte din trecutul tău. Ei pândesc. Așteaptă cu răbdare. Iar în cele din urmă, sfâșie. „NU TOȚI PĂRINȚII LASĂ MOȘTENIRI. UNII LASĂ DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎN SÂNGE"

--- "Unele legături nu pot fi distruse. Nici măcar de întunericul care pândește dincolo de ziduri." Kaden n-a avut niciodată o familie. Crescut în spatele zidurilor reci ale unui orfelinat, a învățat să supraviețuiască în tăcere. Olivia, fiica unui judecător influent, este singura care i-a văzut sufletul dincolo de privirea tăioasă. De la prima lor întâlnire, lângă gardul ruginit al instituției, între ei s-a născut o legătură imposibil de explicat - și imposibil de uitat. Dar orfelinatul ascunde secrete. Copiii dispar. Șoaptele din întuneric devin tot mai înfricoșătoare. Iar într-o noapte, Kaden aude ceva ce nu trebuia să audă niciodată. "E exact ce căutai. Are 15 ani, e sănătos tun, cam tăcut dar ăsta e un lucru bun. Nimeni nu îi va observa dispariția." Acum, Kaden nu mai are de ales. Trebuie să fugă. Să supraviețuiască. Să afle adevărul. Dar în cine poate avea încredere când totul în jur e o minciună? ---

Alvaro nu cunoaște mila. Nici iubirea. A învățat ca singura lege adevărată este cea a puterii. Când tatăl său, Lordul iadului, cade pradă dragostei pentru o muritoare, el vede asta ca pe o trădare, ca pe o slăbiciune. Așa ca o ucide fără ezitare, convins ca face ceea ce trebuie, dar Lucifer nu iartă pe nimeni . Drept pedeapsă, îl alunga pe Pământ, forțându l să traiasca printre muritori, condamnându-l să și ascundă adevarata natura. Însă cel mai cumplit blestem nu este exilul, ci destinul ce îl așteaptă: Când întâlnește o fată care îl va face să simtă pentru prima dată ceva în afara urii și disprețului, începe să piardă controlul. Dar el nu poate iubi. Nu trebuie să iubească. Dragostea înseamnă vulnerabilitate, înseamnă moarte. Și pentru prima dată, se întreabă : oare blestemul poate fi rupt? Sau e condamnat să piardă totul... exact ca tatăl său? Leah nu crede în întuneric, demoni sau blesteme. Crede în oameni, chiar și în cei de care știe că trebuie să păstreze distanța. Încă mai speră ca iubirea este mai puternică decât orice blestem. Însă când îl întâlnește pe Alvaro, vocea lui sună ca o promisiune si ca o amenințare, iar privirea lui ascunde un trecut întunecat, pătat de sânge. Alvaro știe ca trebuie sa o tina departe. Sa o rănească, sa o alunge, înainte ca destinul sa i o fure, dar Leah nu se teme, nu știe ca ea însăși este condamnata. Iar când sentimentele nu vor mai fi ținute în frâu, va fi prea târziu pentru amândoi.