Când am început să scriu asta credeam că e despre tine, pe parcurs am realizat că e doar despre mine.

Continui sa lupt, nu dau înapoi Cu capul in pământ si cu ochii goi Un gând îndepărtat înapoi ma trage O speranța se naște iar alta se sparge Curg lacrimi ce lasă o dâră adânca Nici-o rasplata după atâta munca, Reproșuri si vorbe grele-aruncate De oameni frustrați ce vorbesc pe la spate. Suspinul ce tace un geamăt emană Nici-o speranța, totul se destramă O dâră de sânge ce curge pe mână Un pumn in perete, durere se-aduna Un sunet ascuțit in minte răsuna, Si nu e nimeni care sa imi spună Ca presiunea inimii creste Si de orice persoana se ferește, Cand rănile sapa adânc in țesuturi Apare sentimentul ca ai in stomac fluturi, Dar nu ca atunci cand vezi persoana iubita, Ci ca atunci cand ești umilita Si nimănui nu ii pasă Durerea mai rau te apasă Bătăile inimii cresc Culorile te-amețesc, In jur e liniște totala Ai o senzație anormala Durere si plăcere combinate, In peisaje amestecate Te uiți in jur dar nimic nu pluteste Durerea te copleșește Orice-i normal te ocolește, Si gravitezi între bine si rau Ești doar tu si subconștientul tău, Iar orice pată de culoare Devine opacă, dispare Privești spre cer, nici raza de soare, Si nici nu știi dacă te mai doare Însă evadezi din a vieții strânsoare Si totul devine o plăcere mare. Plăcerea de-a fi într-un loc diferit Si de a nu simtii nimic.