Și totuși, a supraviețuit. Ce glumă reușită a destinului, nu? Isabel, fata alungată de acasă la cinci ani, crescută de străzi, frig și uitare, a devenit femeia pe care viața a confundat-o mereu cu un personaj secundar. Și-a jucat perfect rolul de mamă falsă pentru copilul altcuiva, într-o piesă absurdă regizată de un bărbat care i-a aruncat o mână de ajutor doar ca să-i lege, mai târziu, o funie de gât. Dar, cu toate astea, a zâmbit. Pentru că știa că durerea se poartă mai ușor sub un ruj bine aplicat și o minciună bine repetată. Când s-a întors în New York, locul unde a început totul, n-a fost pentru răzbunare. Ci pentru răspunsuri. Cu Alice, sora salvatorului ei și, ironic, singurul sprijin sincer pe care l-a avut vreodată, a început să sape în trecut. Un trecut care nu voia să fie găsit. Fiecare stradă, fiecare nume, fiecare dosar prăfuit a adus-o mai aproape de adevărul care o pândea de ani buni. Și, în același timp, mai aproape de Harold. Da, Harold... băiatul cu care împărțea cartoane și vise, acum bărbatul care o vrea moartă cu o ură atât de pură, încât ai putea s-o pui în sticlă și s-o vinzi ca parfum. Ea îl iubește, desigur. Pentru că ce altceva să simți pentru singurul om care te-a cunoscut înainte să devii o fantomă? Și poate, poate... când toate piesele vor fi la locul lor, Isabel va înțelege de ce a fost aruncată, ce s-a ascuns în spatele fiecărui zâmbet fals și fiecărei uși închise. Sau poate Harold va fi cel care va înțelege primul. Iar atunci, între un trecut mincinos și un prezent care arde, rămâne o singură întrebare: Cine va apăsa primul pe trăgaci?

''Am ars în focul în care m-ai lăsat . Iubirea ta falsă de moment m-a distrus dar m-a ajutat să mă maturizez. Îți mulțumesc pentru faptul că ai dispărut din viața mea când aveam cea mai mare nevoie. Regret că am crezut în tine! Sper că acel pariu te-a făcut mai fericit decât o iubire adevărată...'' ~Alyssa~