PovestitorulTacut
El era un golan cu inima curată. Ea, o adolescentă cu vise mari și un suflet frumos. Mihai și Giulia s-au iubit împotriva tuturor, dar iubirea lor a fost un drum cu sens unic. O poveste despre distanță, alegeri, suferință și o dragoste care nu a vrut să moară... până a ucis. 'Încă o aștept' e un roman scris din suflet, pentru suflete. Un roman care nu se uită.
Timpul a trecut, dar unele povești nu îmbătrânesc. Rămân suspendate într-o amintire, într-un vis, într-o fotografie îngălbenită sau într-un profil uitat de Instagram.
Giulia, astăzi femeie, nu vorbește despre Mihai. Dar în serile liniștite, când se oprește totul în jurul ei, îl simte. În muzica pe care n-o mai poate asculta. În drumurile pe care le evită. În oglindă, când lacrimile îi vin fără motiv.
A scris cândva într-un caiet:
> „Nu l-am iubit cum trebuia. Dar l-am iubit. Și poate, dacă timpul ar fi avut răbdare cu noi, am fi fost fericiți. Sau măcar vii."
La locul unde a avut loc accidentul, cineva pune în fiecare an o lumânare albă și o floare de iasomie. Niciodată nu e văzută acea persoană. Dar poate că iubirea nu are nevoie să fie văzută.
Poate că e de-ajuns să fie... simțită.
Iar Mihai... încă o așteaptă. Dincolo de timp.