Cu toții avem acea persoană pe care n-o vom putea uita niciodată. Acea persoană care face toate poeziile și melodiile de dragoste care ți se păreau inainte penibile să capete sens. Te simți mort, dar respiri. Asta se întâmplă cel puțin o dată în viață. Până te voi revedea sau uita am să-ti scriu scrisori pe care nu le vei citi vreodată. Păcat că tot ce crezi tu despre mine sunt doar ipoteze. //Voi posta zilnic//

El era un golan cu inima curată. Ea, o adolescentă cu vise mari și un suflet frumos. Mihai și Giulia s-au iubit împotriva tuturor, dar iubirea lor a fost un drum cu sens unic. O poveste despre distanță, alegeri, suferință și o dragoste care nu a vrut să moară... până a ucis. 'Încă o aștept' e un roman scris din suflet, pentru suflete. Un roman care nu se uită. Timpul a trecut, dar unele povești nu îmbătrânesc. Rămân suspendate într-o amintire, într-un vis, într-o fotografie îngălbenită sau într-un profil uitat de Instagram. Giulia, astăzi femeie, nu vorbește despre Mihai. Dar în serile liniștite, când se oprește totul în jurul ei, îl simte. În muzica pe care n-o mai poate asculta. În drumurile pe care le evită. În oglindă, când lacrimile îi vin fără motiv. A scris cândva într-un caiet: > „Nu l-am iubit cum trebuia. Dar l-am iubit. Și poate, dacă timpul ar fi avut răbdare cu noi, am fi fost fericiți. Sau măcar vii." La locul unde a avut loc accidentul, cineva pune în fiecare an o lumânare albă și o floare de iasomie. Niciodată nu e văzută acea persoană. Dar poate că iubirea nu are nevoie să fie văzută. Poate că e de-ajuns să fie... simțită. Iar Mihai... încă o așteaptă. Dincolo de timp.

*** Am cunoscut un demon. Este un bărbat elegant, șarmant și cu sânge rece, care-și petrece eternitatea inspirând frică în stânga și-n dreapta, întruchipând un zeu, bântuind pământul. Nu credeam că voi fi capabilă să mă îndrăgostesc... mai ales de el, un bărbat cu renume in lumea mea. Am auzit multe povesti, toate fiind spuse cu groază în ochi, neștiind dacă simpla menționare a numelui său îl va invoca și ne va tăia limbile tuturor doar pentru că avem tupeul să-l rostim, ceva tipic monstrului răzbunător care era. Credeam că e crud, nemilos și rece. Puteam jura ca nu e nimic mai mult de atat, ca este un suflet veșnic pierdut. Însă, când l-am privit în ochi pentru prima dată, viața mea pusă pe pauză, a început să avanseze din nou. Ochii lui ascund secrete, ca o pădure sinistră, bântuită și întunecată care n-a mai fost de mult timp atinsă de-o rază de lumină. Are un chip inexpresiv și ochii sloi ca un ghețar pe care nici cea mai cumplită caniculă nu îl poate topi. Cu o privire m-a făcut să mă simt expusă, ca si când îmi cunoaște fiecare păcat ascuns în suflet, ca și cum mi-ar putea vedea sufletul rănit. Poate fi un bărbat crud, dar mi-a dovedit că aparențele sunt înșelătoare. El poate fi romantic, amuzant, prietenos. Dar oare e doar un act, o manipulare? Doar o scamatorie să mă consume până la ultima rămășiță a sufletului meu. M-a scos din valurile pe care le simțeam că îmi vor fi sfârșitul. Iar eu? Eu l-am făcut să cunoască un sentiment mai puternic decât răzbunarea. Povestea noastră, poate suna ca un basm, ca o invenție, ca o plăsmuire a imaginației mele. Cum ar putea un bărbat ca el să iubească ? Mai ales un suflet pierdut ca al meu. *** Mafia Dark Romance