Frank chiuleşte zilnic de la liceul prestigios în care a ajuns în urma unui gimnaziu strălucit, căci nu mai vede nimic interesant la „învățat", şi întâmplător ajunge într-o poieniță ascunsă dintr-un parc. Gerard nu mai dă pe la liceu de vreun an şi jumătate, istoria artei și tot ce învață pe lângă intensitatea culorii și textura pensulei îl plictisesc, aşa că vine şi exersează zilnic în poienița descoperită ulterior de Frank. Ei fac cunoştință, dar ceea ce roşul şi albastrul nu ştiu e că, din culori străine, ele vor deveni un tot violet.

” E mult mai bine să greșești decât să nu faci nimic. ”