„Sper ca trupul să ți se frângă pe pământul pătat de sângele semenilor tăi." Războiul îngerilor nu a fost altceva decât o luptă nedorită de nimeni, exceptând un popor. A fost frumos, pentru că a fost controlat de îngeri. Și tot ce e legat de îngeri e frumos. Dar în final, toți s-au bucurat că s-a terminat. Și de ce nu ar face-o? Îngerii au avut gânduri mai întunecate decât orice demon al infernului. Sau cel puțin, asta cântau baladele, dar în final, orice poveste are o morală. Depinde din perspectiva cui e povestită.

Dacianei nu îi plac florile peste măsura, nici să coase și nici poezia, de fapt nu se comformează aproape deloc tiparului obișnuit al unei fiice de boier. Cu toate acestea trăiește sub jugul strict al statutului său, deși inima îi tânjește după luptele cu săbii si vântul fluturându-i în păr. Totul se schimbă când familia Aldea se mută din liniştea dealurilor argeşene în forfota curții domneşti, odată cu instituirea pe tronul Valahiei a lui Radu de la Afumați. Între încoronări domneşti, viața încâlcită a nobilimii, dominată de apariția unui anume fiu de boier din neamul Dăneştilor şi lupta pentru a proteja oamenii de ceea ce trăieşte în întuneric, Daciana Aldea trebuie să învețe în cine să se încreadă, cine îi este prieten şi cine duşman. Dar mai ales trebuie să învețe cine este ea, când un rău mai mare decât oricare de până atunci se iveşte, gata să schimbe tot ceea ce ea cunoaşte. Va mai putea fii ea aceeaşi fata, chiar și cu sufletul sfărâmat? Va putea izbăvii în luptă când aliatul ei este cel mai aprig duşman? "Conacul şerpilor" este o poveste fantastică ce împleteşte trecutul istoric bogat al Valahiei cu inteligența mitică a omului simplu din popor, redescoperind gustul pentru tradiție şi trecut, în cadrul fermecător al satului tradițional. Minunata copertă este realizată @daydreamss- , căreia îi mulțumesc deosebit de mult pentru aceasta!

||Primul volum al seriei Renașterea|| Într-o lume unde omul întinează fiecare principiu, focul e singurul ce ar mai putea purifica. Odată cu împlinirea profeției ce promite sânge, război și moarte, Pasărea Phoenix renaște printre membrii familiei Sarkis. Incestuoasă și cu o pretenție la tronul regatului Dwyrainului, Casa Sarkis, exilată și decăzută, își pune baza în membrii rămași, fiecare cu câte un destin aparte. Perun nu cunoaște altceva decât menirea de a-și recuceri tronul, în timp ce fiul său Pleidsteros consideră acest destin un blestem, deși nu-și reneagă familia. Familia permite incestul, iar el își dorește sora atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Însă amândoi, tată și fiu, se tem să nu piardă ceea la ce țin cel mai mult. Căci obsidianul îi poate ucide, iar războiul este purtat cu arme din sticlă neagră. Prinși în Gorllewin și dornici să se întoarcă într-un regat care nu mai e al lor, trăind din mila Raajahhului și încercând să găsească ajutorul mult așteptatului Phoenix, urmașii Păsări de Foc se îndreaptă spre un alt declin. Între timp, în Dwyrain, domnește Casa Darkos, înșiși dușmanii Phoenicșilor. Cu trei fii în fruntea regatului la fiecare generație - un Șarpe, un Taur și o Vulpe - par mai stabili ca niciodată, mult prea puțin îngrijorați de ceea ce se petrece cu foștii conducători și de amenințările lor. Totuși, când trei tabere se formează fără știrea celorlalte două, se iscă un război civil. Iar marea teamă a oamenilor este ca cele două războaie să nu intre în coliziune. Astfel, numai focul, veninul, furia și viclenia vor domni. În ciuda a tot, atât Sarkis cât și Darkos șlefuiesc obsidianul. Două războaie sunt în floare, vor să fie pregătiți și pentru al treilea. • copertă realizată de @yoonymi • 10 iulie 2020 • necesită editare

⠀⠀⠀⠀Regatul Zinsen ─de la apus și răsărit în aceeași secundă, căci milieniile trec de-a pururi peste el─, foc din mare zugrăvit cu otravă, focul stelelor, este unicul loc unde trupurile sunt îmbrăcate cu păcate, regrete, dureri și culori. Aurele stăpânesc sufletele oamenilor, iar ei devin transparenți. ⠀⠀⠀⠀Din furia și sângele ce-i clocotește-n vene Mellurei, se naște focul. Fiecare scânteie sau flacără reprezintă un amănunt important în verdictul final. Alte culori care plutesc în jurul ei se împletesc între ele, scâncind în agonie sau vibrând de fericire. Cele mai nuanțate flori maschează cel mai toxic polen, până când sufletu-ți rămâne fără scântei. ⠀⠀⠀⠀Și aceea a fost și scânteia care a gravat apusul în violet, odată ce căldura soarelui a întâlnit albastrul cerului. ⠀⠀⠀⠀❞Coroana va fi mereu pătată de păcate.❝ ──────────────── /Fantezie istorică/Aventură/Acțiune/Dragoste/ Copertă realizată de @SimpleWitch593 Atenție! Vor exista scene descriptive de violență. Este recomandată citirea persoanelor cu vârsta de peste 15 ani. © All rights reserved to Naomi Asterin (@--melancolie)