mavikelebeek
- Reads 358
- Votes 78
- Parts 21
Unii oameni sunt făcuți să se salveze. Noi am fost făcuți să ne mistuim.
Ea a pășit în bârlogul lupilor purtând albul unei rugăciuni, dar până la răsărit, rochia ei a învățat culoarea păcatului. Se spune că în întuneric toate formele devin una, însă între pereții reci ai acelui subsol, ea a descoperit că până și moartea are un chip frumos. Un chip cu părul răvășit și ochi care au uitat să mai caute iertarea.
El nu este un salvator. Este monstrul care a învățat să poarte costum, bărbatul care mânuiește tăcerea la fel de letal ca pe propria armă. În lumea lui, sentimentele sunt gloanțe oarbe, iar mila este o sentință la moarte.
Când puritatea ei se lovește de brutalitatea lui, nu are loc o poveste de dragoste. Are loc o *coliziune*. Un impact violent din care nimeni nu iese întreg, unde inimile nu bat la unison, ci sângerează în același ritm.
În jocul lor, cine trage primul câștigă viața. Cine iubește primul, pierde totul.
Ea a fost scânteia. El a fost benzina. Împreună, au devenit incendiul care a ars iadul din temelii.