¶De câte gloanțe e nevoie ca să ucizi o inimă? În inima New-Yorkului, Raelyn Kensington a încasat deja două gloanțe, dar inima ei a continuat să bată neobosită. Încă zâmbește luminos. Încă trăiește frumos. Încă se zbate furtunos. Încă speră la un final magic. În aceeași inimă a New-Yorkului, Nox Delacroix face parte dintr-o familie veche și cunoscută pentru bogăția lor încă din vremuri în care Statele Unite ale Americii nici nu erau înființate. Tot ce și-ar putea dori cineva, nu-i așa? Dar Nox Delacroix nu are totul. Nu încă. Un glonț i-a perforat inima, dar nu a ucis-o. Nu a reușit. S-a zbătut. S-a luptat. S-a transformat. Iar acum tot ce mai contează pentru el sunt gloanțele, zarurile și minciunile albe. Așadar, de câte gloanțe e nevoie ca să ucizi o inimă?¶

¶Întuneric când el se pierde în violență, Lumină când ea zâmbește orbitor.¶ ¶Disperare când el simte că se sufocă, Speranță când ea apare și aduce o rază de soare.¶ ¶Suferință când oamenii din viața lui îl înjunghie cu zâmbetul pe buze, Fericire când ea fuge pe holurile liceului surâzând colorat.¶ ¶Adrenalină când el își pune viața în pericol, Siguranță când ea apare și brațele ei dăruiesc îmbrățișări pline de iubire.¶ ¶Nebunie când el alunecă în Nirvana lui sângerie, Rațiune când ea intervine și calmează tumultul.¶ ¶Noapte și Zi. Lună și Soare.¶ ¶Ramon Van Doren și Aria Monroe.¶

"River face parte dintr-o bandă, umblă vorba prin liceu. Juliana se înțelege bine cu toată lumea. River poartă mereu după el aceeași bandană neagră, legată de încheietura mâinii lui stângi. Juliana portă mereu la gât același lănțișor din argint pe care l-a primit în copilărie de la cel mai bun prieten al ei. River își pierde timpul liber în 13th Street, locul unde se adună cei mai nebuni oameni din Bronx. Juliana adoră să-și piardă timpul liber făcând fotografii oamenilor de pe stradă. River nu se deplasează cu mașina, el vine la liceu cu placa de skate. Juliana preferă să ia la pas străzile orașului, pentru a putea surprinde în fotografiile ei cât mai multe momente. River reprezintă focul neîmblânzit, iar Juliana adoră să se joace cu orice flacără."

Ne știm de când eram copii. Am crescut pe aceleași străzi, am împărțit aceleași veri, aceleași certuri. Și totuși... bărbatul în care s-a transformat nu seamănă deloc cu băiatul pe care îl știam eu. Azi, Jay este tot ce ar trebui să evit: arogant, schimbător ca vremea și suficient de frumos încât să te doară. Un haos cu ochi căprui, care știe exact ce butoane să apese ca să mă scoată din minți. El pretinde că n-a însemnat nimic acel sărut. Eu pretind că nu mă afectează. Și amândoi mințim. Pentru că atunci când mă privește, îmi amintesc de băiatul care m-a făcut să râd până plângeam în copilărie, dar și de bărbatul care mi-a frânt inima fără să clipească. Suntem doi oameni legați de un trecut pe care nu-l înțelegem, blocați într-un prezent în care ardem și împinși către un viitor care nu ne promite nimic. Asta nu e o poveste despre prima iubire. E despre prima greșeală... Jay este furtuna din viața mea. Și nu știu dacă vreau să mă adăpostesc... sau să-l las să mă lovească cu tot ce are.