Leearis Hall a trăit zece ani cu fantomele trecutului sub pat. Acum, vrea doar să respire. Oliver este tot ce și-a dorit. El miroase a soare și a mentă, a siguranța aceea caldă care o face să uite de zgomotul metalului strivit. Lângă el, Leea crede că e în sfârșit protejată. Că poate fi, din nou, o fată care nu se mai teme de drumuri și de umbre. Dar în spatele lui Oliver, pătrunde el. Ghost. Un străin care miroase a tutun și a furtună. În timp ce ea se agață de Oliver ca de o ultimă speranță, Ghost o privește de parcă i-ar cunoaște până și frecvența bătăilor inimii. El nu o mângâie, el o provoacă. Nu o apără de frică, ci o împinge direct în ea, forțând-o să-și găsească propriul curaj. E o ironie brutală: Leea aleargă spre soare crezând că acolo e vindecarea, fără să știe că umbra care o urmărește are puterea de a stinge orice lumină.