CristiCristina880
Averon este o comună cu propria istorie, cu propriile tradiții și cu propria poveste. Dar, mai presus de toate, este un loc cu propriul creator.
În Averon nu există intimitate. Ești privit. Ești reperat. Iar la final... ești notat.
Punctul central al comunei este biserica , o clădire impunătoare, mândria locului, considerată una dintre cele mai frumoase și spectaculoase construcții din împrejurimi. Însă altarul ei nu este doar un loc al rugăciunii, ci și al judecății.
Într-un colț întunecat se află el. Creatorul. Zeul tăcut care domnește peste Averon ,Mefisto.
Un tânăr golit de emoție, fără frică, fără durere, fără remușcare. Un om care nu mai simte nimic. Și totuși, vine la biserică de fiecare dată. Nu pentru credință. Nu pentru mântuire. Nu pentru iertare.
Vine să privească.
Să asculte.
Să observe ipocrizia celor din jur.
Nu judecă în fața lor. Nu ridică vocea. Nu condamnă cu zgomot. În tăcere, ascultă cuvintele rostite către preot și le așază în caietul său , Pe o pagină scrie minciunile. Pe cealaltă, păcatele.
Același ritual, zi după zi.
Până într-o zi.
Ușa bisericii se deschide, iar înăuntru pășește o tânără de șaisprezece ani. Se oprește în fața altarului, își ridică privirea către preot și zâmbește. Apoi îngenunchează și se roagă.
Mefisto o privește. Știe cine este. Dar când își deschide caietul... nu are ce să scrie. Nicio minciună. Niciun păcat.Nimic.
Pagina ei rămâne albă.