Tu ce ţi-ai dorit la 16 ani? O petrecere frumoasă de ziua ta, alături de prieteni şi familie? Bani ca să îţi cumperi câte haine vrei? Ciocolată şi un iubit drăguţ care să te răsfeţe? Nu şi Anastasia. Singurul lucru pe care şi-l doreşte este să iasă din iadul în care tatăl ei adoptiv a împins-o, obligând-o să se căsătorească cu un bărbat mult mai mare decât ea, pentru nişte amărâţi de bani. Dar ce face când se trezeşte că viitorul soţ nu e tocmai cum crede ea şi este doar un fluture căruia i s-au frânt aripile prea devreme? Te acomodezi sau renunți? Ar fi grozav să trăieşti acolo dacă n-ai fi supravegheat la fiecare pas de paparazzi sau de ochiul critic al viitoarei soacre. *** Probabil ştiţi povestea după numele "Iubirea nu are vârstă", dar am decis între timp să îl schimb. Varianta este needitată şi va rămâne aşa, deci îmi cer scuze pentru eventualele greşeli. Toate drepturile rezervate ©Sense_less, 2014

Cred ca viata mea s-a intors la 360 de grade. De la o fata de liceu batjocorita de de toti colegii, care incearca sa supravietuiasca intr-o lume plina de animale, am ajuns sa imi traiesc viata din crime. Nu cred ca exista o zi in care sa nu ies din casa si sa nu fac macar trei crime. In acest moment nu cred ca pot sa imi recunosc propria viata. Totul este atat de confuz pentru mine incat simt ca traiesc intr-un vis din care as putea sa ma trezesc in orice moment la viata mea disperant de monotona si de idioata. Dar se pare ca nu o sa ma trezesc din aceasta viata ciudata in care iubitul meu este un criminal in serie, locuiesc intr-o casa plina de criminali idioti condusi de un lungan, chel, fara fata, imbracat intr-un costum negru care vrea sa para dur chiar daca nu poate sa controleze pe nimeni. Deci da, viata mea de acum nu are nici o legatura cu vechea mea viata, mai ales ca ce am spus pana acum, este doar o mica parte din ce traiesc eu zi de zi.