Cand ești învățat sa trăiești în bula ta,unde iubirea domnește,iar starea de bine este palpabila,ajungi sa te invarti ca un bezmetic in momentul in care răul iti zdruncina lumea perfectă din temelii si te ia cu asalt pe nepusa masa. Nu știi pe ce cărări sa o iei. Incotro sa te îndrepți. Insa un lucru e clar: Eu,Sigrid Assur,n-o sa am liniste pana cand n-o sa-mi vad dușmanii secerati pe capete.

Ce înseamnă durerea? Pentru mine una...durerea este egala cu succesul. Datorita ei m-am tranformat si am facut-o in bine,pentru ca mi-am dorit sa ma ridic. Am vrut sa prind aripi și sa zbor,ca sa-mi demonstrez mie ca pot. Si da...in tot întunericul ala pot sa zic ca sunt o norocoasa fiindca am avut capacitatea sa nu raman in el. Pentru ca exista suflete ce nu se mai ridica de la pământ și se pierd prin negura chinului. Dar pentru mine orice șut în cur a fost un pas inainte. Orice durere s-a tranformat intr-un final in castig. Fiind ca ea vine la pachet cu lecții. Unele foarte grele,dar toate au la baza un scop. Iar pe mine greul,m-a ambiționat. M-a făcut mai puternica. Mi-a pus mintea la contribuție si-am devenit strategica,agila si determinata. Pentru ca,acea cruzime cu care am dat de cateva ori fata,n-a făcut altceva decât sa ma slefuiasca. M-a maturizat. M-a responsabilizat. M-a întărit. Iar mintea mi s-a ascuțit. Simturile mi s-au dezvoltat și corpul mi-a devenit precum o stanca. În anii de durere m-am autodepășire si pot sa spun ca m-am trezit la realitate. Fiindca durerea m-a calit, Iar dacă exista o perioada in care blamam loviturile de la viata, Astăzi privesc in spate fara urma de regret. Pentru ca ceea ce sunt in prezent nu as fi putut sa devin niciodată dacă totul in viata mea era roz sau fără urcușuri si coborâșuri.

Misterele Nordice au captivat dintotdeauna fiecare generatie de oameni care a aparut dupa sfârșitul acelei civilizații si trecand peste legendele vidul nesfarsit din care au rezultat zeii,ramane totusi o epoca ce vrajeste si sperie in același timp. Indiferent de eră,cand te gandesti la povesti mitologice cu vikingi puternici si neifricati,parca te intriga si te revolta acea perioada din evolutia omenirii in care pamantul se afla sub asedierea lor nu-i asa? Insa...ce ar fi daca v-as spune ca exista posibilitatea sa contopesc lumea mea cu a lor? Vi s-ar parea interesant sau de neimaginat? Ei bine...indiferent de ce raspuns as primi din partea voastra,la mine ramane neschimbat in ceea ce priveste Zeii Nordici si legendele lor. Dar gata cu aburitul si învârtitul in jurul degetelor... Daca vreti sa descoperiti ceea ce am trait in nordul țarii in care m-am născut,haideti cu mine intr-o calatorie nemaipomenita intr-un alt timp al Danemarcei.

Cel mai dulce pacat,se tranforma peste noapte in cel mai cumplit dezastru,iar dupa o copilărie desfășurată pe mulți cai putere,ma trezesc fara sa vreau intr-un coșmar. Atunci cand Krypton dispare fizic de langa mine,simt cum sufletul imi e făcut bucati,doar ca indiferent de cât de tare ajunge sa ma doara acest calvar,niciodată n-am sa-l pot elibera pe el de fiinta mea. "Si poate ca o sa spuneți ca sunt nebuna...dar cu toate ca-mi fac rau cu mana mea,continuu sa ma inec in oceanul durerii pentru ca alta cale nu am si nici nu cunosc,dar nici nu vreau sa aflu,deoarece el era si este totul,iar acum ca a dispărut,universul se distruge tot mai mult in jurul meu,insa o data cu devastarea lui nu vrea sa ma spulbere si pe mine. Si atunci ma întreb,oare de ce mai trăiesc? Si cat o sa mai dureze chinul asta? Cand anume o sa se termine totul? Fiind ca doar dispariția mea ar putea sa puna capat acestei agonii. Sau vreo minune,dar ea n-are cum sa apară în viata mea și nici cum sa aibă un asemenea impact incat sa-mi reseteze viata de la un capăt la altul."

|Vol 4| |Seria Străzile| Desi e de la sine înțeles ca o data ce ai apărut pe lume,viata iti e un maraton,peste mine a dat ghinionul fiind ca m-am născut intr-o familie ce m-a obligat de mic sa lupt ca sa infrunt mai multe nenorociri decat un copil obisnit. Si-as putea spune ca de in locul meu ar fi fost pentru scurt timp orice adult normal de pe strada cu siguranta si-ar fi pierdut mintiile daca ar fi fost pus fata in fata cu iadul meu. Dar...asa cum se spune...raul este un bun necesar,iar eu din el am învățat ca de nu-l tai de la radacina,riști sa te pierzi in intunericul mintii. Insa...pana cand apele in jurul meu au ajuns sa se liniștească,pot sa zic ca patimile mi-au mancat sufletul. Un suflet ce pentru mine ajunsese sa nu mai conteze,dar care facea toti banii pentru ea. Pentru femeia ce a fost capabila sa-mi ierte păcatele fiindca a văzut în mine mai mult decat sangele mostenit ce mi-a patat din naștere întreaga fiinta.

|Vol 3| |Seria Strazile| Cand te afli la varsta la care nu știi sa definești iubirea,dar totuși ajungi sa o trăiești,se simte undeva la granita dintre liniste si nebunie,iar eu pana sa ajung sa o cunosc pe cea care mi-a schimbat lumea,ma aflam cu ambele picioare pe linia nebuniei,dar când mi-a apărut în cale,din cauza impactului ce l-a avut prezenta ei asupra mea,am pasit in lateral si am făcut inevitabil cunostinta cu linistea,apoi cele doua granite s-au întrepătruns si uite in felul asta am ajuns sa descopăr pentru prima data gustul iubirii. O iubire ce-am purtat-o in suflet indiferent de ce am făcut,de locurile in care mi-a fost dat sa ajung și oricat de departe m-am îndepărtat de ea. De brunețica ce mi-a fost atat colega de clasa,cat si vecina de cartier.

#1 - 31/07/24 - Sange #1 - 01/08/24 - Speranta |Vol 2| |Seria Strazile| Intr-o lume in care onoarea,respectul,demnitatea,loialitatea si cuvântul incep sa lipsească cu desavarsire,eu,alături de frații mei,dominam străzile si ne facem dreptate de fiecare data cu pumnii. Sunt Nik,dar in cartier mi se spune Snik si nu ma feresc sa zic lucrurilor pe nume,sa atac frontal si sa privesc moartea drept in ochi cand imi iese in cale. Pentru ca de acolo de unde vin,Iadul se dezlantuie in fiecare secunda,iar tot ce-am întâlnit inafara lui nu a avut nici o sansa sa ma sperie. Fiindca demonii mei au atat de multe fete incat altii dinautrul celorlalti ma lasa rece. Sunt prea călit si prea uns cu toate alifiile ca ceva sa ma mai impresioneze. Sau asa am crezut... Asta pana cand o pierdere,imi pune in maini soarta unei fete. A celei m-ai ce,Eve dintre Eve și tot universul meu intunecat sare in aer,iar in urma lui reuseste sa creeze o explozie de culoare si-o lume total noua pentru mine si sufletul meu intinat pana la refuz de pacate.

#1 - 05/07/24 - Sentimente #1 - 30/07/24 - Speranța #1 - 31/07/24 - Lupta |Vol 1| Seria Strazile| Cand viata iti da lamai,se spune ca cel mai bine e sa faci o limonada. Dar cand soarta ajunge sa-ti dea mai multe decât ai nevoie,ti se acrește de orice limonada oricat de mult ai incarca sa o îndulcești. Cand ajungi în acel punct in care te scârbești de tot ce se intampla in jurul tau si te înconjoară,știi ca oricat de mult zahar ai mai incerca sa torni în acel lichid acru ca sa nu-ti mai faca gura punga,e defapt un lucru făcut in zadar. Asa ca,ce-ti rămâne de facut este sa pui punct si sa o iei de la capat. Sau cel puțin asta credeam amandoi,pana cand destinul ne-a scos din nou unul celuilalt in cale.

#1 - Fantezie 20/02/25 Cand haosul cuprinde mapamondul,crezi ca nimic mai rau nu are cum sa se întâmple o data cu începerea războiului. Dar viata e facuta sa surprindă mereu si reuseste ca de data asta sa lase toata suflarea pământului masca. Daca fiecare om avea impresia ca un război mondial o sa pună capat multora din cauza celor fanatici dupa putere,ei bine mai rau decat niște nebuni ce se lupta pentru supremație,este coborârea pe pământ a ființelor celeste. Si nu orice fiinte. Ci acele fiinte care au fost create cu scopul de a aduce distrugerea daca omul nu știe cum sa trăiască în pace pe pământ.

Fata in fata cu doua lumi sta un zeu cunoscut ca fiind cel al raului,al violentei,al dezordinii si al furtunilor din desert,iar dincolo de bariera ce desparte haosul de pace se afla o muritoare. Dar nu una obișnuită. Ci exact aceea care a reusit sa scoata la iveala din adâncurile lui toata dragostea cu care e capabila sa iubească inima sa haina. L-a făcut sa se bucure de fiecare apus,de strălucirea fiecărei stele din noapte. L-a făcut sa rada și sa danseze,dar mai presus de toate,i-a făcut inima să cânte pe acordurile celor ce ei i-au zvacnit in piept facand astfel sufletul zeului sa se simta din nou liber. Asta pana cand a dispărut si-a lăsat în urma ei o liniste atat de apasatoare incat inima zeului a încetat sa mai bata,sa mai danseze si sa mai cânte. S-a redus singura la o tăcere deplina,iar in locul ei a început focul sa pulseze cu răutate prin venele lui. -O sa ne revedem...imi promite cu ultima gura de aer ce-o mai are in plamani in vreme ce bratele mele ard in jurul ei ca sa o mai țina inca putin departe de moarte. "Sunt constient de lucrul asta. Pe noi indiferent de lumi,ne despart doar cateva bătai de timp,dar n-am cum sa raman relaxat cand stiu ca urmeaza sa o pierd pentru o perioada. Cum sa o fac cand in ochii ei imi găsesc fericirea si-n bratele sale mângâierile ce reușesc ma tina viu? N-am cum. O data ce dispare stiu ca am sa pierd o parte considerabila din mine. Mai exact acea bucata care a fost in stare sa ma aprinda si sa ma încinga datorita iubirii neasteptate ce-a luat naștere intre noi,iar o data cu ea mi-a făcut si inima cruda din piept sa mi se înece in dulceata dragostei."