În cartierul lor, toată lumea știe două lucruri: Să nu te bagi în treburile celor din Los Santos. Și să nu te apropii de Nicolás Herrera. Înalt, tatuat, periculos și cu o reputație care sperie până și adulții, Nicolás conduce străzile alături de banda lui, Los Santos. Nimeni nu îl provoacă. Nimeni nu îi spune nu. În afară de Isabel Rivera. Fata cu gura prea mare, privirea prea încăpățânată și trecutul care îi leagă mai rău decât ar vrea să recunoască. Se urăsc de ani întregi. Sau cel puțin asta încearcă să creadă. Așa că ultimul lucru pe care și l-ar fi imaginat vreodată era să ajungă prinsă în lumea lui. Dar după o noapte în care Isabel se bagă într-un conflict între Nicolás și o bandă rivală, devine automat o țintă. Și din momentul ăla, totul se schimbă. Amenințări. Mesaje anonime. Bande rivale. Secrete din trecut. Iar Nicolás devine din ce în ce mai posesiv. Prea atent. Prea aproape. Prea periculos. Pentru că pe străzile lor există o regulă nouă: „Isabel Rivera este fata lui Nicolás Herrera." Iar acum toată lumea vrea să afle de ce. Nicolás refuză să o mai lase singură. Chiar dacă se ceartă constant. Chiar dacă încă se urăsc. Chiar dacă tensiunea dintre ei devine din ce în ce mai imposibil de ignorat. Pentru că Nicolás Herrera are o obsesie periculoasă: să protejeze singura fată care nu se teme de el.

El e vinovat. Ea trebuie să dovedească asta. A fost trimisă să-i disece mintea, dar a fost ea cea disecată - strat cu strat, până când rațiunea i s-a transformat în obsesie. Despre el se spune că a ucis trei femei. Le-a desfigurat, apoi le-a lăsat trupurile așezate cu o precizie aproape artistică. Kade nu neagă crimele. Nu se apără. Zâmbește atunci când e acuzat. Iar în tăcerea lui e ceva ce Isabel nu poate ignora - o fascinație care o atrage tot mai adânc. Cu fiecare ședință, Isabel simte cum granițele dintre pacient și terapeut se destramă. Începe să pună la îndoială tot ce știa despre mintea umană... și despre ea însăși. Isabel se afundă tot mai mult în labirintul lui - o lume unde adevărul se topește printre minciuni, iar iubirea are gustul nebuniei. Iar când privirea lui a început să-i pară mai sinceră decât a lumii întregi, Isabel a înțeles că monștrii nu se ascund întotdeauna în întuneric.