FINALIZATĂ Alergăm de trecut spre viitor, ignorând cu desăvârșire prezentul. Apoi îl regretăm. Pentru că suntem oameni. Suntem departe de perfecțiune. Dar cineva nu aleargă după nimic. Cineva care a pierdut totul, nu vrea să mai alerge. Nu mai poate. Skylar este singură. Și-a pierdut familia, iubitul, iar în final s-a pierdut și pe ea. Dar nu își urlă suferința. O ține doar pentru ea, pentru că nu-i mai pasă. Nu crede în Dumnezeu. Nu vrea să creadă că există cineva atât de rău încât să-i fi luat tot ce avea mai de preț. Și totusi... nu i-a luat chiar tot. A lăsat-o în viață, ar trebui să se mulțumească cu asta. Nimeni nu înțelege de ce chiar dacă se mișcă, vorbește și respiră, susține că este moartă. Jack nu e mulțumit de viața lui. Nu are cum să fie, doar nu are mare lucru. Nici nu a avut vreodată. Nu știe ce e aia fericire. Dar nu îi pasă. Merge mai departe prin ceea ce numește el "viață". Nu prea are de ales, așa ca o face. El nu știe ce e fericirea, ea știe. Ea știe cum e să pierzi fericirea, el nu știe cum e. Niciunul nu știe cum este să descoperi fericirea, nici nu speră să afle. Cover credits: @Dianne4Stars ©Toate drepturile rezervate. © 21 decembrie 2015 #4 Dragoste - 12 august 2017

-completa- ❝mi-ai zambit si am stiut că te voi iubi mereu.❞

-Haide, învață-mă să fac muzică. Învață-mă să trăiesc! Râsul ei delicat străbătu cele mai întunecate canale ale sufletului său, și sclipirea din cenușiul ochilor ei îl readuse la viață. Din nou. -Nu fi copil. Muzica, la fel ca viața nu se face cât ai bate din palme. Trebuie să faci mici combinații. -Cum? -Uite așa, răspunse, punând degetele peste clape. Pentru a da naștere muzicii, trebuie să te folosești de ambele feluri de clape, corect? De cele negre, și de cele albe. -Și ce legătură are asta cu viața? -Pentru că viața este asemenea unui pian. Clapele negre ale pianului își au seamănul în tristețea vieții, iar cele albe, reprezintă fericirea. Și pentru a crea un lucru veritabil, amintiri, muzică, absolut tot ce vrei, trebuie să te folosești de ambele seturi. Clape albe și negre. Trisețe și fericire. Așa compui sonetul vieții tale.

de Joan Welsh Anglund traducere: 15aged

Timidul Noah, aflat a marginea unei depresii se pierde pe sine în încercarea de a se face ascultat. Îndrăgostit de Amy, vecina sa mai mare cu trei ani, pierde pentru o perioadă contactul cu ceilalți adolescenți de vârsta sa. Însă atunci când Noah descoperă un secret compromițător despre Mark, colegul său de clasă, aceștia sunt nevoiți să se împrietenească. Săruturi furate, lovituri, stereotipuri, poezii și lucruri care complică întreaga situație. Stereotype. ©2014 _thequietone_

O poveste de dragoste care se termina tragic si una care se termina cu happy end datorita Alyshei,Ingerul Dragostei.

Viața Emmei nu a fost mai plictisitoare decât e acum. Mereu a vrut ca ceva să-i dea viața peste cap și să o transforme într-o aventură, exact ca în filme. Ei bine, precum își dorește așa i se întâmplă. Când palatul regal își termină căutările, află că singura moștenitoare la tron este Emma, ce a fost răpită de mic copil de un dușman al familiei. Când Emma află că este o prințesă, refuză imediat să accepte acest lucru. Iar durerea din inima ei este nemărginită când părinții și fratele cu care a trăit de când se știe, îi spun că nu au vreo legătură de sânge cu ea. Cu ajutorul lui Kail, un tip arogant din liceu și Dominic, bodyguard-ul șatenei, Emma va putea să-și accepte soarta și să devină o prințesă demnă de titlu. Dar când dușmanii reapar totul ia o întorsătură ciudată. (IN EDITARE)

❝Dacă trăiești în așa fel încât nimeni să nu-și amintească de tine, vei muri singur și chipul tău va muri și el odată cu tine.❞ ― William Shakespeare Teen Fiction - #16 [4 Februarie 2015] ALL RIGHTS RESERVED ©RobynHope 2013-2021

Millie,ciudata şcolii,are mai tot timpul idei nebune şi reuşeşte să-i bage pe toţi din jurul ei în belele.Fără prieteni,dar totuşi cu o grămadă de duşmani,lui Millie îi vine înca ceva trăsnit în cap:Să ajungă o vedetă.