Joy Bratu, femeia supranumita Scrooge...o femeie ce de mult a incetat sa mai iubeasca iarna, Crăciunul si in mod sigur nu mai crede in Mos Crăciun. O inima rănită de viața ce a fost atât de cruda cu ea, incat inima i s-a pietrificat. Oare pentru ea mai exista vreo șansă sa creadă in...Magia Crăciunului? Vom afla in curând... 25.11.2018 inceputa.

Stiti acel moment de deja-vu? Senzatia aceea ca ti se intampla ceva ce ai mai trăit odata? Ei bine asta simteam eu cand treceam pe lângă casa familiei Besson. Si nu doar senzatia de deja-vu isi făcea de cap ci si senzatia cum ca as fi urmărită. Dar asta e o tampenie. Nu sunt urmărită. Povestile sunt doar povesti nu? Asa credeam si eu acum cinci luni. Ca nimeni nu te urmareste vreodata in intuneric. Ca esti mereu in siguranta oriunde te-ai afla. Dar nu. Mereu exista cineva in intuneric care sa arunce o privire asupra ta. Si uneori, acele persoane, iti citesc pana si adâncurile sufletului. Intentionat sau neintentionat. Fiecare dupa firea creari. Dar cert este ca nu esti niciodata nicăieri in deplina siguranta, fie ca e noapte sau zi. Dar de creaturile noptii ati auzit pana acum? Sunt sigură ca da, dar sunt la fel de sigură ca nici nu le dati crezare. Nu-i nimic. Nici eu nu o făceam pana acum cinci luni. Da, acum cinci luni viața mea s-a întors la 180 de grade. Si am descoperit ca imposibilul devine posibil intr-o singura fracțiune de secundă. Nu tine de crezare, ci de ceea ce a fost făurit cu multi ani in urma. Ceva ce s-a ascuns mult timp populatiei umane. Si nici acum nu este cunoscut la nivel mondial. Ceva care te-ar face probabil sa se sperii pana la moarte. Dar pe mine nu m-a speriat. De ce? Pentru ca nu îmi imi este frica de moarte. Caci eu însumi sunt moartă. Sunt moartă pe dinăuntru si faptul ca am intalnit moartea nu m-a afectat. Mi-am gasit fratii. Si asta a însemnat pentru mine un nou inceput. Un inceput al sfârsitului.

Lectură suplimentară pentru cititorii poveştii HRĂNEŞTE-MĂ CU IUBIRE. Poate fi citită şi individual. Pentru mai multe detalii, vizitați primul capitol 《Introducere》. Această poveste nu se vrea a fi o adevărată operă literară. Detaliile prezentate sunt strict rodul imaginației mele, dar mă bazez pe o documentare masivă care atestă verosimilitatea faptelor expuse. Poveste câștigătoare a locului I în categoria PROZĂ SCURTĂ, TOMMOROWWRITERS, 2020.

O întâmplare poate da peste cap viața unui om la fel de bine cum o scrisoare demult uitată te poate arunca în lumea întrebărilor...

❝ Mi-am pus viața în mâinile lui, sperând că se va îngriji de mine, aşa cum a făcut-o în noaptea blestemată în care l-am cunoscut. Mi-am lăsat vorbele de acceptare să-mi părăsească buzele, uitând că nimic nu este gratuit şi că toate costă, mai devreme sau mai târziu. Greşeala mea, condamnarea mea. Am plătit cu vârf şi îndesat pentru alegerile proaste, pentru visurile pierdute şi pentru fiecare imagine care mi se repeta obsesiv în minte. Acum, însă, am uitat. Sau doar mi-am propus să fac asta. Şi am iertat. Sau doar am avut tendința s-o fac. Cel puțin, m-am iertat pe mine. Sau aşa am crezut. Singurul pe care nu-l voi ierta niciodată este timpul. Mi-a furat totul; culoarea din obraji, strălucirea ochilor şi forța de a-l aduce din nou înapoi. De a mă întoarce acolo unde era acea Agnes care nu-l întâlnise pe Edward. M-am trezit într-un punct din care nu ştiu încotro s-o apuc. Totul e vag în capul meu. Sunt confuză. Vreau doar să respir aerul proaspăt al libertății. În rest... Sunt conştientă că, oriunde aş merge, pe oriunde aş păşi, faptele din trecut nu vor înceta să mă urmărească şi ştiu clar că niciodată nu voi mai regăsi fata pe care am lăsat-o la răscruce. ❞

Se spune că iubirea este oarbă. Că te leagă la ochi cu o mantie invizibilă și-ți acaparează întreaga rațiune. Că are puterea de a-ți controla toate simțurile și de a lua decizii fără a se consulta cu nimeni, creând de multe ori confuzie. Dar eu prefer să fiu de o mie de ori oarbă și să nu privesc prin ochii minții. Prefer să iubesc la nebunie chiar și cu riscul de a ajunge în acel moment disperat în care să-mi doresc cu ardoare să mor din iubire. Pentru că eu vreau să trăiesc, vreau să simt, vreau să fiu fericită până într-acolo încât să spun că inima mea va bubui de emoții și de fericire. Vreau să pot construi relații din clipe magice, dar și din defecte sau trăsături de caracter diferite de alte mele. Vreau să le accept și să iubesc acea persoană pentru ceea ce este ea, nu pentru ceea ce mi-aș fi dorit eu să fie. Vreau ca acea iubire să își păstreze esența și să nu scadă în intensitate atunci când va fi nevoie să înfrunte fricile și nesiguranțele de care se va împiedica pe drum. Eu voi lupta pentru iubirea mea și-mi voi învăța și bărbatul de lângă mine să mă ajute să ne protejăm iubirea, să o ocrotim de rele și să o alimentăm în fiecare zi cu sentimente pozitive pentru a putea deveni mai puternică. Așa că eu sunt Amira și sunt iubirea vieții lui, chiar dacă nici unul dintre noi nu știe asta... încă!

❝ Viaţa este o înşiruire de amintiri şi regrete, o mare de dorinţe nespuse şi visuri neîndeplinite. În vreme ce unele pot fi depăşite cu uşurinţă, altele nu pot fi uitate doar închizând ochii. Aceasta nu este o poveste despre cât de frumoasă poate fi existenţa alături de un bărbat care te-a cumpărat ca pe o marfă ieftină de la colţul străzii, ci, mai degrabă, surprinde modul în care te poate distruge o căsătorie atipică. Acolo unde nu sunt sentimente, nici liniştea nu poate domni deasupra căminului partenerilor. ❞ Atenţie! Dacă lucrarea vi se pare dură, amintiți-vă că realitatea poate fi și mai rea de atât! Povestirea poate conţine descrieri ale unor scene violente, sexualitate, limbaj trivial şi/sau alte teme destinate adulţilor. De asemenea, anumite scene pot provoca repulsie şi pot afecta emoţional cititorul. Nerecomandată minorilor! Şi, pentru că sunt conştientă că unii o vor citi, sper măcar să tragă unele învățăminte din ea! Poveste înscrisă la Concursul „Omoară Clişeul", organizat de ambasadori, câștigătoare a locului al III-lea.

Despre gânduri, sentimente si cuvinte ce-mi vin in mintte.....

Este prima dată când îmi fac curaj să public ceva ce am scris, chiar dacă public sub un pseudonim. Povestea urmărește evoluția Adelaidei, o tânără care își pierde amintirile din ultimii trei ani în urma unui șoc emoțional. Ultima ei amintire o lasă cu o mare necunoscută: cine se afla dincolo de ușa pe care o deschide? În încercarea ei de a-și recăpăta amintirile, trece prin tot felul de momente, mai mult sau mai puțin plăcute, cunoaște oameni noi, dar este și înconjurată de fantome ale trecutului. Rămâne de văzut dacă Adelaida va reuși sa se repună pe picioare.

Viaţa Ellei se schimbă după ce este prinsă de o furtună şi este nevoită să-şi petreacă noaptea într-o peşteră necunoscută. Este cuprinsă de teamă când a doua zi se trezeşte altundeva, de aceea preferă să creadă că a visat totul. Însă nu ştie că e urmărită până acasă de trei vizitatoare mici. Atrasă spre lumea lor, Ella îți începe aventura de căutare și de regăsire a sinelui, presărată cu primejdii și ființe himerice.