,,Ai extrem de mult talent! Ştii să mânuieşti figurile de stil încât să induci cititorului trăiri autentice. Iniţial, am crezut că e doar o poveste de iubire imposibilă din cauze externe, fără un fir narativ anume, fără acţiune propriu-zisă, ci doar exprimarea unor sentimente, dar textul, de fapt, are fond, dar îl aduci la lumină mai încolo. Când ai introdus şi acţiunea, efectele părţii introductive s-au amplificat, deoarece le-am văzut într-o nouă lumină. Mi-a plăcut foarte mult alternanţa între punctul de vedere al fetei, care reprezintă coloana vertebrală a textului şi e realizat în proză şi inserţiile din punctul de vedere al băiatului, realizate în versuri. Superb! Povestirea are o profunzime extraordinară, iar finalul... wow! Speachless!" - Lucian Dragoș Bogdan despre text.

mi-ai rupt pielea de hârtie, mi-ai spart oasele de sticlă, a început metamorfoza.

„promite-mi că atunci când mă voi trezi, vei fi tot aici, iar locul meu nu va fi luat." all rights reserved; original @venustic- 2016

[-‾din câțiva au rămas doar corpuri apocaliptic de frumoase‾-] @venustic original

"Zambetul sau ii impodobea chipul cum un tablou umple o panza goala." #75 in proza scurta: 22 aprilie 2016 #48 in proza scurta: 24 aprilie 2016 #28 in proza scurta: 26 aprilie 2016 #11 in proza scurta: 15 mai 2016 #8 in proza scurta: 18 mai 2016

O curte normală, cu o mașină normală parcată într-un garaj normal, care avea pitici de grădină normali și o minge parțial dezumflată normală. Nimic deosebit care să atragă atenția unui om oarecare, ce ar fi trecut în pas moale sau cu mașina prin dreptul imobilului cu numărul o sută treisprezece, de pe strada Abraham Lincoln. Greșit. Total greșit. În această casă nebunească poți întâlni o fată care nu iese din casă fără să-și picteze pe față reproduceri ale tablourilor victoriene, o daltonistă care vrea să se facă fotograf profesionist, o ecologistă, vegetariană, care se distrează protestând împotriva gândacilor de bucătărie și o dependentă de super-eroi. Garantat trebuie să te ferești de ea, să te ascunzi într-un buncăr și să te rogi la Duhul Sfânt ca aceste patru fete mult-prea-deosebite să nu te găsească pentru a te târî înapoi la casa cu numărul o sută treisprezece, căci cine știe ce s-ar putea întâmpla? ❝ Vrei să te revanșezi față de mine? ❞ ❝ Da. ❞ ❝ Atunci hai în tufișuri. ❞ |Colecția „Lunile lui Jupiter" volumul 1| copertă: @rydenphette 28 ianuarie 2016 - 25 august 2016 Ⓒ 2016 Dark_werewolf13. All rights reserved.

"I like you better dead and I'm better off alone".