​Orașul acesta are ziduri prea înalte și ploi prea dese. Totul pare vopsit în plumb și într-o resemnare care nu mai cere nimic de la nimeni. Se merge încet, pe trotuare înguste, printre umbre care se grăbesc spre nicăieri. ​În spatele unui bloc cu patru etaje, se ridică un tei. E înalt, bolnav, cu frunzele pătate de o galbenă și mată oboseală. Nimeni nu-l privește, nimeni nu-i știe singurătatea, afară de o fată care poartă în ochi aceeași toamnă continuă. A plecat de mult de acasă lăsând în urmă un alt fel de copac - cel de acasă, din fața porții, pe care tăcerea și Securea le-au doborât definitiv la scurt timp după plecarea ei - doar pentru a găsi aici o altă ruină, o altă amintire care se usucă încet. ​Povestirile acestea sunt însemnări despre această monotonie. Despre pași pierduți pe caldarâm, despre case vechi și despre nostalgia absurdă după ceea ce nu se mai întoarce. E un cântec trist, de mărșăluit prin noroi și prin amintiri, unde fiecare pagină miroase a frunze putrede și a tei bolnav, uitat sub un cer mereu cenușiu. ​O citire pentru nopțile lungi, când dincolo de fereastră nu se aude decât ploaia.

Unele secrete ar trebui să rămână îngropate. Dar când Ellie începe să le dezgroape, devine următoarea țintă. Într-o lume plină de minciuni, crime și trădări, singura întrebare este: cine va supraviețui până la final? Inspirația- The last of us

Biografia lui Hitler. Date, planuri, lucruri mai puțin știute despre dictatorul nazist.