Sunt o fata singuratica precum tatal meu, nu am pe nimeni, doar eu pe el si el pe mine. Locuim in padure la o cabana, izolati de lume. Tata este vanator si tocmai de asta raman destul de mult timp singura. Totul era normal...pana in acea noapte cand toata lumea mea s-a dat peste cap si ceea ce inainte credeam a fi fictiv s-a dovedit a fi cat se poate de real, iar eu am ajuns sa simt asta pe propria-mi piele.

” Odată un copil m-a întrebat ”Ce este cel mai important in viață?” iar eu am răspuns zâmbind ”Să fii fericit,să fii mândru de tine,să lupți pentru visele tale” ...dar am mințit..nu asta credeam. Credeam ca cel mai important lucru era perfectiunea,iar asta nu a făcut decât să mă distrugă. Obsesia de a fi perfect,de a fi acceptat in societate de asa zisele fotomodele m-a distrus,incetu cu încetu...” ”Răspunsul meu la întrebarea ”Ce-ți dorești să faci in viitorul apropiat?” a fost simplu ”să mă răzbun!”. Atunci nu realizam nimic,nu realizam că răzbunarea e dulce doar pe moment. Defapt,nu am anticipat,că în încercarea mea de a mă răzbuna,voi răni persoane dragi... Că în acest ”joc” mă voi distruge singur...fără ajutor”