"True love is selfless. It is prepared to sacrifice." Prinţesa Evelyn ar face orice pentru regatul său. Chiar să îşi ofere la schimb sufletul şi corpul pentru siguranţa şi bunăstarea poporului ei. Nemiloase războaie. O starea de teroare constantă ce alungă orice fărâmă de speranţă pentru supravieţuire. Zile mai întunecate decât cele de dinainte, fără vreo şansă de pace. Dar, Evelyn pune capăt lanţului de teroare şi disperare, pornind de bunăvoie unul propriu. Devina regina unui regat care o urăşte şi soţia unui rege care ar fi mai dornic să o vadă moartă, decât să o accepte în a conduce lângă el. Cu inima împăcată pentru sacrificiul făcut, Evelyn devine posesia celui care i-a adus atât de multă suferinţă regatului ei, fiind prinsă fără cale de scăpare într-un mariaj pe care niciunul dintre ei nu l-a vrut. Ea reprezintă tot ce el urăşte: calm, inocenţă şi o dorinţă nestăpânită pentru a face dreptate. Regele Ryder este opusul la orice şi-ar fi dorit Evelyn de la persoana cu care trebuie să îşi petreacă tot restul vieţii: este nemilos, distant şi incapabil de afecţiune. Între nevoia de a-şi păzi spatele la fiecare pas de pericolele care o urmăresc neîncetat şi neîntrerupta tensiune şi ură dintre ea şi Ryder, Evelyn trebuie şi să lupte pentru a dobândi locul ce îi aparţine de drept. Să îi câştige inima unui rege convins că nu are una şi să stăpânească un regat care încă pare a-i fi duşman nu e deloc o sarcină uşoară... Dar nu şi pentru Evelyn. Ea are inima unei regine.

Doar ceva diferit.

După câteva pahare de alcool şi o sesiune de plâns, ea are îndeajuns curaj să îl provoace, iar el să accepte. Ori poate prea puţin să o refuze. Dar câteva îmbrășișări şi sărutări laolaltă cu paharele de alcool nu şterg trecutul şi nici nu le dă aripi să zboare peste obstacolele ce le apar în cale. Şi când încep să lupte de aceeaşi parte a baricadei, un alt război se dezlănţuie. Un război în care cel ce pierde, nu îşi pierde doar mândria ci şi mintea şi inima laolaltă. Un război în care fiecare se luptă cu el însuşi. Un război în care chiar şi cei puternici pierd. E aşa uşor să cazi... El sau Ea? Cine cade primul? Dar cine pierde? #4 Fictiune Generala 05.10.14

CARTE NEEDITATĂ " Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. " Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său. Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară. All Rights Reserved 2013-2017 EvaAse NECESITĂ EDITARE

O dragoste ce pare imposibilă și care e pusă la grele încercări de soartă!

"The story where the good girl falls for the villain" Își prefera viața placidă. Iubea monotonia și ridica în slăvi singurătatea. Era un suflet solitar și un caracter pașnic. Era prinsă între dorința de a se îndepărta de tot ce îi tulbura liniștea mult dorită și incapacitate de a lăsa totul în urmă. Și totuși, Emilia Bellini era menită să devină o piesă esențială într-un joc al vieții și morții, al loialității și trădării, al răzbunării și disperării, din care nu avea să iasă neafectată... Însă a devenit conștientă de asta doar după ce l-a întâlnit pe el. Poseda autoritate într-o lume în care ea nu își avea locul. Era temperamental, intimidant, acerb, ardent, enigmatic și un caracter animalic și imprevizibil. Era o influență negativă și incontrolabilă, un suflet damnat și cel mai groaznic coșmar al ei. Antonio Calistro era menit să o schimbe și să o distrugă în toate modurile posibile... Dar același era și efectul ei asupra lui. Captivă într-o lume lipsită de control, Emily riscă să îl piardă și ea pe al ei, laolaltă cu tot ce încearcă să protejeze și să păstreze intact. Dar timpul nu poate fi dat înapoi și inima și pacea ei reprezintă deja mizele unui joc pe care nu are șanse să îl câștige. Nu când existența ordinarului devine nulă pentru ea. Nu când simpla prezență a unui bărbat pe care îi este interzis să îl iubească o dă peste cap și îi tulbură întreaga ființă. Nu când echilibrul dispare total în alegerile și scopurile ei. Și mai ales, nu când riscă să piardă totul. Toate drepturile rezervate © MayaCrazyKat.

„Omnia vincit amor, et nos cedamus amori" Virgiliu (Iubirea învinge orice şi noi ne plecăm puterii sale) „Îşi ridică privirea şi se uită contemplativ la soţia lui, fără să clipească. În acele clipe se născu o nouă întrebare în gândurile sale şi anume; cum de-i trecuse prin cap să renunţe la prezenţa ei, când doar simpla ei imagine îi umplea inima de iubire şi de o linişte înfloritoare? Cum să-i facă rău prezenţa soției lui, când de fapt, absenţa ei l-a făcut să acţioneze ca un nebun în ziua precedentă? Lipsa ei de lângă el şi din ochii lui constituia calamitatea existenţei sale, iar el era mult prea conștient de asta. Privind-o cu o mare atenţie cum doarme, realiză că toată fiinţa ei, că fiecare linie ce profila trăsăturile chipului ei, că fiecare fir de păr, că fiecare parte din trupul soției lui au fost atinse şi iubite de el, că toate astea îi erau atât de cunoscute şi atât de dragi. Şi nu exista centimetru din ea care să nu-i fie drag. În pofida faptului că ea nu mai dorea asta, ea era a lui oricum, pentru că femeia ce-i era soție sălăjuia în inima lui şi în integralitatea a ceea ce înseamnă omul Fabio. Astfel, o purta cu el oriunde şi în orice moment. Cu toate acestea, se întreba cu ciudă; de ce îi este cu mult mai uşor să o iubească, decât să o urască, după tot ceea ce ea i-a făcut?"