{THG fanfic} A douăsprezecea ediţie a Jocurilor Foamei stă ca dovadă sângeroasă, gata să declare cum amânarea inevitabilului poate duce la o tragedie de proporţii uriaşe. Moartea îi va înghiţi pe toţi, iar cei mai nenorocoşi au parte de spectatori.

"PRIETENIA PENTRU ANTISOCIALI. TABARA DE VARA. FA-TI PRIETENI REALI IN TREI LUNI." copyright © 2013 xshaden

Viața tinerei si talentatei Cherie, o fată în vârstă de șaptesprezece ani, nu este nici pe departe așa cum și-ar dori aceasta să fie. Pentru ea, viața reprezintă doar antonimul cuvântului "moarte". De doi ani, nimeni nu-și amintește să o fi văzut vreodată pe fată zâmbind sau să o fi auzit spunând că e fericită. Marcată de moartea mamei ei și de ura pe care i-o poartă Anettei, noua soție a tatălui său, Cherie a uitat ce înseamnă să fii cu adevărat fericit și să ai prieteni. Singurul său "prieten" este "Caietul celor 24 de dorințe", așa cum îi place fetei să îl numească, un caiet în care tânăra a notat tot ceea ce i-ar plăcea să facă în viață, dar nu are curajul. Și totuși, lucrurile se schimbă atunci când fata găsește un bilețel în care i se spune că mai are exact douăzeci și patru de zile de trăit. Și odată cu acest bilețel, viața lui Cherie se schimbă total. O poveste care dovedește că viața este prea frumoasă pentru a o lăsa că treacă pe lângă noi.

"Albastrul ochilor săi va schimba legile omenirii.", spunea bătrâna vrăjitoare aşteptând aurul promis de regină. Lea a avut o presimţire rea, din acel moment, în legătură cu fiica sa. O fărâmă de gând trecător susţinea că vorbele femeii sunt doar baliverne, dar o parte sănătoasă din inimă menţinea contrariul. Katia va săvârşi, cu siguranţă, fapte nelegiuite şi va încălca datina sprijintă de strămoşi. Cum prinţesa s-a născut cu ochii precum culoarea ştearsă a cerului, aşa va fi de rară. Va avea o judecată înţeleasă doar de ea. "Minciuni!", exclamă regina Lea strâmbând din nas. "Femeie umilă, să nu se afle de calomniile îndrugate de tine."

”- Pentru totdeauna? îl întreb, și buzele i se curbează într-un zâmbet. Își împletește degetele în părul meu și râde, dar are o notă tristă în voce atunci când răspunde. - Cum altfel?” Se spune că oamenii trec peste morți și vise ca să salveze ceea ce iubesc. Ivan, un tânăr din Rusia secolului optsprezece, deschide fără ezitare o cale către o lume mai reală decât Biblia, mai neiertătoare decât arhangelii, și mai aproape de noi decât raiul. Ființe pentru care viața e un moment între amiază și cină îl farmecă și îl dezgustă totodată, iar, în încercarea de-a-și salva sora, îmbrățișează pierderea umanității cu brațe albe, moarte, albe.