CARTE NEEDITATĂ " Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. " Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său. Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară. All Rights Reserved 2013-2017 EvaAse NECESITĂ EDITARE

Regulile în primul capitol.

Picura uşor din norii ce fumurii picăturile de ploaie reci. Îmbrăcată gros cu ghetele preferate am plecat de acasă pentru a mă plimba liniştită prin locurile în care eram cândva cu prietenii mei. Mergeam pe stradă cu capul în jos,mâinile în buzunar şi cu lacrimile pe obrajii ascultam melodii mai vechi. Un bătran trecuse pe langa mine se holbeaza niţel apoi merge mai departe,lângă mine era parcul în care ma jucam cu Elisa prietena mea cea mai bună din copilărie. M-am gândit ca poate daca stau putin pe o bancă îmi v-a alina durerea. Dintr-o dată bătrânul acela se aseaza pe bancă lânga mine,după scurt timp îmi spuse: Bătrânul:Ştiu că te doare,dar fii puternică nu face greşala pe care am facut-o eu. Crezi că se v-a întoarce aici să te sarute uşor şi să dansaţi în ploaie? N-o v-a face! Eu:De unde şti tu? Îi rostisem cu mânie Bătrânul:Eu am aşteptat-o 40 de ani pe aceeaşi bancă pe care stăm noi,am stat pe ploaie şi pe ninsoare doar că sa o mai pot vedea o singură oara dar ea tot nu apărea.