”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3

"Suntem condamnați să fim liberi", este ceea ce afirmă filosoful francez Jean-Paul Sartre. De câte ori n-am ridicat noi libertatea-n slăvi, interpretând-o după bunul plac, fără să ne întrebăm măcar o dată ce înseamnă ea cu adevărat. N-o să vă vorbesc despre filosofia lui Sartre sau despre a mea, folosind texte lungi și pompoase. Vreau să scriu direct, simplu și să transmit emoții, așa cum încerc de fiecare dată. Mă adresez tuturor ființelor sensibile, care lasă ca durerea și anxietatea să le copleșească și care, ca ființe pline de iubire și compasiune, uită să mai trăiască individual și independent.

Tot ce te înconjoară te poate face să nu vezi ceea ce contează. Trăiau unul pentru celălalt, dar și-au dat prea târziu seama. 20.05.2016 - #100 in Proza scurta 22.05.2016 - #70 in Proza scurta ©LaraBlais 2016

Nu știi de fapt cine ești? Sau știi și ai vrea sa uiți? Eu așa sunt. Cover by: @romanianstars ♡

Se cunosc de-o vreme. Li s-au întâlnit privirile. Şi-au zâmbit. Şi-au vorbit. Din acea clipă se calcă reciproc pe bătături. Pe scurt... se urăsc. Elizabeth e mereu cu zâmbetul pe buze. Rază de soare și adiere primăvăratică peste tot pe unde merge. Dar clientul brunet cu ochii de culoarea ambrei şi prea multe mofturi în buzunar, scoate mereu ce e mai rău din ea. Totuşi, dacă nici renumita politica a cafenelei, clientul are mereu dreptate, nu reuşeşte să aducă pacea, atunci poate o va face oferta specială zilei: iei o cafea şi primeşti o nevastă la pachet.

Iubirea a fost dintotdeauna un clișeu, dar, cunoscându-l pe Ahile al meu, am realizat cât de mult îmi place acest clișeu. Sunt dizgrațioasă, pretențioasă, mofturoasă, șireată și frumoasă. Sunt Adelaïde.

Războiul nu se poartă numai pe front, ci și în suflet. Nu încerca să te împotrivești. De ce ți-e frică, nu scapi.

Afrodita este o tânără supraponderală ce se lupă cu moartea unui părinte și iminența decesului celui de-al doilea, dar și cu zecile de kilograme în plus-ele nu-i dau voie să ducă viața tihnită pe care o merită orice tânăr de vârsta ei. Oare apariția atractivului Adam îi va schimba cu ceva existența? Va scăpa mama sa de cruntul diagnostic ce-i umbrește zilele? Și, cel mai important, va realiza Afrodita că fericirea nu e doar un subiect dezbătut în romanele de dragoste pentru adolescenți?

Povestea a doi tineri ce se îndrăgostesc în cimitir. Ea vine să citească, el vine să o citească. Moartea mamei lui îi aduce împreună și tot ea le și spulberă tot ce-au construit împreună.