stăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți apoi parcă mă înseram la țărmul alb al obrajilor tăi topindu-mă pe omoplați precum două secunde sunt sudate de femurul unui portativ marin așa se dizolvă arcul lunii ca o aripă gazată înnotând într-o mare de serafimi atât de fericiți trăiam... ți-ai deșirat singura aripă pe care o mai aveai sub mânecă și ți-ai desfăcut-o în zbor să mă pot cufunda în freamătul tăcut al oaselor ei să ne mutăm amândoi cândva într-o glezna de balerină și să dansăm în veșnicie în aceeași entorsă marină sau să invadăm sternul unui fluture beți de aer încătușați în briza de cărbune cusuți de-un nerv molecular al amfibienilor lihniți ne contopim goi tatuați pe stromă profund ne iubim până când timpul nostru intră în comă cum ar fi, etern, să ne aventurăm într-o aripă? nu-i asa că nu ar dura decât o clipă? decât un sărut al oaselor pe câmpul norilor de plumb tu nervul meu aripă și stromă în definitiv și chiar fără motiv mi-ai simți în oase dragostea enormă?

Spunem că perfectul nu există, deși niciodată nu l-am căutat. Am ales să ne prefacem că suntem buni așa cum suntem. Am ales să ne prefacem că ceea ce facem e maximul nostru. Am ales să ne prefacem că totul e exact așa cum trebuie, pentru că perfecțiunea nu există, deși ea e ultimul stadiu în care trebuie dusă o lucrare; mai ales omul. Prin versurile unei imperfecte am încercat să ating perfectul.

Volum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar arta cheamă artă, Atrăgând spre nemurire, Nu-i nicidecum idee moartă, Când se pierde-n preamărire! Strofa-nchide tot, ermetic, Vise lungi şi-adevărate, Cuprinzând suflu poetic, Printre rime parfumate!" -Suflu poetic, @MihaelaMya-

"Nici dacă aş rămâne fără pix nu m-aş opri din scris, că eu scriu cu sufletul Nu spune tu că sunt creaţia vreunui zeu Daca aş rămâne fără hârtie tot aş scrie, că eu scriu pe corpul meu Nu spune tu că ochii sunt oglinda sufletului, că ei râd şi el plange Versul ăsta e menit, orice teama să-l alunge Scriu cu sufletul pe corpul meu cu litere de sânge. " (Rappa, "Cu ghilimele") © - Irene Davis 2017 1 septembrie - 29 octombrie 🏆Premiul 1 în Poezie câștigat în cadrul concursului The Best Writers Awards.

Cu mâna omenească, cereasca poezie, Smerit o pun in versuri ca sa ți-o dărui ție.