Buna! Ma numesc Eliza si am doar 7 ani! De fapt,am avut... Am fost calcata de o mașină pe trecerea de pieton, iar după ce am ajuns in alta lume m-am gândit sa le scriu părinților câteva scrisori...desigur cu ajutorul unor lucruri care o stafie ca mine le poate folosi. Adică o foaie si un pix fermecate, ca sa spun așa! Pentru a ști povestea mea va trebuia sa citiți capitolele următoare!

Mintea mea este doar un palat închis cu turnuri înalte si poleite in aurul inocenței mele..candelabrele de cristal luminează coridoarele lungi ce țin in taină parfumul suferinței,iar geamurile țintuite in pietre fac loc razelor pe jumătate împlute de lumină. Palatul este împărțit in două părți: intr-o parte bate lumina și dăinuie puritatea,inocenta si fericirea iar in cealaltă parte perdelele mătăsoase acoperă ferestrele adăpostind mânie,ură și suferință împiedicând lumina sa intre. Așa este descrisă mintea unei puștoaice de 14 ani pe nume Evelyn.

De fiecare data cand incerc sa uit, tu imi amintesti .De fiecare data cand vreau sa te urasc , tu imi spui ca ma iubesti .De fiecare data cand vreau sa plec tu ma tragi la pieptul tau si ma saruti .Am nevoie sa ma lasi ...sa ma lasi sa te iubesc asa cum vreau eu .