La şcoala din Poiana, profesorul de literatură română e învinuit de noile autorităţi de schimbarea portretului lui Stalin cu cel al lui Eminescu. După un simulacru de proces, Mihai Ulmu, „duşmanul poporului", ajunge în gulag. Maria Răzeşu, fosta lui elevă din anul IV de liceu, îl ajută să evadeze, dar şi să-şi dea seama de dragostea lor. O săptămână le-a trebuit soldaţilor ca să-i găsească. Şapte zile au fost de ajuns ca Mihai şi Maria să se regăsească. Nestrivită de calvarul gulag-ului, dragostea răzbate prin piatră ca o iarbă cerească. Răzbate, şoptindu-ne că marile iubiri nu încap în temniţă niciunde şi nicicând. Bestseller în România și Republica Moldova cu peste 50,000 de exemplare vândute Peste 500 mii de împrumuturi în biblioteci Roman tradus în șapte limbi Recenzie „Nicolae Dabija găsește uneltele literare potrivite ca să poată schimba bezna în lumină. Scenele sunt foarte expresive. Romanul este o carte a îndrăznelii celei mai nobile, a luptei duse contra tuturor nedreptăților lumii. Autorul ne învață cum să înfruntăm legile forțelor brune sau roșii și cum să ne păstrăm demnitatea chiar și atunci când suntem îngenuncheați." - Jean-Paul Gavard-Perret, poet și critic literar francez Despre Autor Nicolae Dabija este un poet, eseist și istoric literar din Republica Moldova. Autor a peste 80 de volume de poezii, eseuri și publicistică (unele traduse şi publicate în SUA, Brazilia, Franța, Italia, Federaţia Rusă ș.a.). Revista americană de poezie Cold Mountain Review îl numește pe Nicolae Dabija unul dintre cei mai de seamă poeți ai lumii. Laureat al Premiului pentru Poezie la Conferința Tinerilor Scriitori din URSS (1975), Premiul Național al Republicii Moldova (1988, 2011), Premiul „Mihai Eminescu" al Academiei Române (1995), Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Trieste, Italia (2014) ș.a.

”cum te cheamă?” - citi ea de pe bilețelul de la el. ”numele meu e mai puţin important, atât timp cât tu nici nu te arăţi” - îi scrise ea înapoi și puse bilețelul lângă automat.

DESCOPERĂ ȘI REDESCOPERĂ cei mai buni scriitori! Aici este locul în care veți citi cele mai interesante interviuri, cu tinerii scriitori demni de aprecierile noastre! Sunteți gata să aflați cine face parte din Elită? Poți fi unul dintre ei!

Cred că, la un moment dat, toţi zeii pornesc a iubi ce-i pământesc. O fi doar din uimirea ce se naşte comparând delicateţea vieţii celor deja născuţi, plecaţi în drum spre moarte, cu anii ce-au să treacă pân' ce un zeu ar simţi că s-a schimbat ceva. Aşa şi Zeul meu iubise un boboc de floare, ş-aşteptând să înflorească, număra cu fiecare arcuire de petală timpul. Dar floarea a îngheţat pentru vecie, iar Zeul şi-a-nlocuit inima cu un ceas. Şi, când nu se gândeşte la floarea ce n-a mai înflorit, numără bătăi.

-Haide, învață-mă să fac muzică. Învață-mă să trăiesc! Râsul ei delicat străbătu cele mai întunecate canale ale sufletului său, și sclipirea din cenușiul ochilor ei îl readuse la viață. Din nou. -Nu fi copil. Muzica, la fel ca viața nu se face cât ai bate din palme. Trebuie să faci mici combinații. -Cum? -Uite așa, răspunse, punând degetele peste clape. Pentru a da naștere muzicii, trebuie să te folosești de ambele feluri de clape, corect? De cele negre, și de cele albe. -Și ce legătură are asta cu viața? -Pentru că viața este asemenea unui pian. Clapele negre ale pianului își au seamănul în tristețea vieții, iar cele albe, reprezintă fericirea. Și pentru a crea un lucru veritabil, amintiri, muzică, absolut tot ce vrei, trebuie să te folosești de ambele seturi. Clape albe și negre. Trisețe și fericire. Așa compui sonetul vieții tale.

Viața e o ceașcă amară de cafea neagră, cu valuri furtunoase izbindu-se de suprafață în timp ce încearcă să te înece. Marea întunecată te poate devora și sparge, scufundându-ți nava în adâncul singuratic ca particulele fine de zaț decantate pe fundul unei cești de cafea. Uneori, ai nevoie de străini (zahărul) și un loc pe care să-l numești acasă (laptele) pentru a sta ancorat în apele fățarnice ale ceștii; și pentru asta există cafeneaua 5:48. Aici este locul unde viața merge mai departe și viața se oprește; unde iubirea eșuează și iubirea se sparge; unde începuturile se sfârșesc și sfârșiturile încep; unde lucrurile mici devin lucruri mare și lucrurile mari devin lucruri mici. Cafeneaua 5:48 ți se deschide, și nu-ți rămâne decât să arunci ancora. Bun venit Acasă, marinare! Copyright © 2012 by Chloe Cheng All rights reserved

„ Niciodată nu a fost un timp în care eu sau tu să nu fi existat ... "