m u l l i g r u b s (adj.) despondency, low spirits; a state of depression

Pe peluza moale și pământul rece și ud după ploaie nu se află nimic mai mult decât rămășițe și ani în care au reușit câteva flori să crească. Și deasupra lor, în lanțuri de fotografii îndepărtate și întunecate strălucesc stelele care în momente de liniște nu sunt nimic mai mult decât o altă priveliște surprinzător de plăcută, strălucind cu câteva mii de ani în urmă, murind cu căteva mii de ani mai târziu.

În văpaia stelelor, imaginea îşi făcea conturul permanent; ochii săi de jad şi pielea cristalină nu încetau să apară în amintiri. Buzele ei roz, pale, aproape perfecte, se opreau în dreptul feţei, jucându-se cu imaginaţia lui. Îi provoca multe vise băiatului cu părul de nea, căci ea era cea care îi completa lipsurile şi îl făcea să simtă, din nou, iubirea. Îl lăsa să prindă aripi, în timp ce inima lui bătea mai repede ca niciodată, aerul abia făcându-şi loc în plămâni, sufocaţi de atâta afecţiune. Iar ea, de asemenea, simţea parfumul îmbătător al trupului său înveşmântat în mantia galaxiei, ochii fiind unicul cer înspre care are puterea să se uite, acele două mări învolburate, care au prins viaţă, umplându-i reflecţia. Numai două suflete pure se puteau încadra în melancolia nopţilor de vară adolescentine, fiind împreună din cauza destinelor încurcate, modelate într-unul singur, care vrea să le aducă sfârşitul, în braţele unei catastrofe alcătuite din teamă şi singurătate. Chiar şi după cea mai aprigă furtună apare curcubeul, darul mult aşteptat al unicului Dumnezeu pe care-L cunoaştem; acesta avea de gând să apară, într-o zi, în viaţa celor două flăcări eterne, însă până atunci, s-au decis că ar fi mai bine să lumineze împreună, pentru a-şi putea învinge propriile temeri şi nesiguranţe. ❞fairy tales are more than true: not because they tell us that dragons exist, but because they tell us that dragons can be beaten❞ - ng.

- fosta Winter Soldier - ❝Am avut tot şi am rămas doar cu pachetul de ţigări pe terminate şi cutiuţa cu chibrite, cu speranţa zgâriată şi aproape inexistentă şi cu dorinţa dăunătoare de a salva. Nu mă gândisem niciodată că ce-i ce au încercat să mă averitzeze în legătură cu Winter Hospital poate aveau dreptate şi că încercările mele de a ajuta şi de a desluşi enigmele în care acest loc înoată erau totuşi zadarnice. Tot ce voiam să fac era să-mi închid ochii măcar pentru o secundă şi să mă prefac că niciodată nu am lăsat urme de paşi pe holurile acestei clădiri imprimată în durere sau că am reuşit să salvez oamenii care vedeau în mine o stea pe cerul lor pustiu. Măcar pentru o secundă infinită voiam să cred asta, căci nu eram gata să înfrunt faptul că, undeva pe drum, poate am greşit.❞ cover made by @daiseah ♥

outdated story. written in early 2013 Nu putem contempla amintiri prin fapte, ci prin vorbele pe care le scoatem la iveală din pânza prăfuită a trecutul, chiar dacă el este cinic, acid şi dur. Acesta ne supune şi ne îndeamnă spre hazardare, el singur ştiind că-şi riscă viaţa.