Savannah Williams și Lucas Hoult. Nu aveau multe lucruri în comun, vârstele lor erau diferite, modurile lor de mers nu se potriveau și cu atat mai puțin statura. Nu au gândit niciodată la fel, au avut idei foarte diferite. El este sigur pe sine, ea o fată nesigură. Mâinile lor păreau a fi făcute ca niște piese exacte pentru a se potrivi între ele, cu degetele întrețesute și orientate spre aceeași direcție. Ea era micuța lui. Povestea este tradusă și scrisă de @savemetonight #1 dragoste - 15 iunie 2020 #1 Iubire - 1 iulie 2020 #1 adolescenti - 19 iulie 2020 #1 prietenie - 4 ianuarie 2021

Iubirea nu se generalizează. Ea e unică şi diferă de la o persoană la alta. Fiecare are propriul stil de a iubi și moduri diferite de a-și exprima sentimentele. Să iubeşti pe cineva nu înseamnă că trebuie să mergi în genunchi la acea persoană și să-i cerşeşti măcar o fărâmă de iubire. Nicăieri nu scrie că persoana aceea e obligată să îţi răspundă cu aceeași monedă. "- Mă iubești? " -H.S "- Cred că știi deja răspunsul." - A.E "- De ce? De ce nu mă iubești?" -H.S "- Harry, nu poți obliga o persoană să te iubească, dacă nu simte să o facă. Este nefiresc acest lucru. Nu ai nici un drept să-l forțezi să simtă niște emoții sau să-l faci să mimeze niște trăiri, doar pentru că așa vrei tu. " -A.E "-Din clipa în care te-am văzut, am știut că tu ești cea pe care o așteptam de mult timp. Știam că șansa mea ești tu. Nu-ți cer luna de pe cer, nu-ţi cer să mă iubeşti până la ultima ta suflare, ci până la a mea. Nu sunt atât de absurd să-ţi vreau iubirea, apoi moartea. Din contră, aș fi mai mult decât bucuros să ştiu, că dacă voi muri înaintea ta, vei fi fericită în continuare, fără mine. Nu ţi-am cerut niciodată nimic. Aşa că îţi cer acum: Crezi că mă poți iubi, măcar o fărâmă din cât te iubesc eu? " -Harry Styles "- Aș vrea să o fac, dar nu pot. Îmi pare rău! " -Ambra Evans VOLUMUL I Cartea necesită o editare majoră. Cover by Methelittlecreepy.

"- Da? răspunde, întorcându-se în cameră, de la baie. Și o văd. O văd așa, îmbrăcată cu o rochie albă, lungă și umflată, exact pe talia ei. Nu pot zice nimic, doar o privesc cu gura deschisă. Harry, ești bine? mă întreabă cu un zâmbet copilăresc pe buzele ei mari. Fac pași apăsați până la ea și îi prind talia cu brațele. - Ești așa frumoasă... îi dau o șuviță după ureche, iar ea își lasă privirea în jos. Obrajii ei sunt rozalii ca petatele unor trandafiri, iar zâmbetul este atât de inocent." Dar viața lor e în continuă schimbare. "Cum ar fi fost dacă tot ce mi s-a întâmplat să fie un vis? Un coșmar amar și crud în care viața mea ia o întorsătură groaznică. Să îmi văd iubitul și tatăl copilului meu plângând la patul meu în fiecare secundă a zilei, să o văd pe mama aproape leșinată pe holul spitalului, să o văd pe Alicia rugându-se mereu când doctorul intră în salonul meu, să le simt durerea tuturor provocată de mine, să îmi văd corpul slăbit stând pe un pat de spital, fața albă ca cearceaful imaculat purtând masca de oxigen, mâinile învinețite relaxate pe lângă corp, burta mea de 9 luni care nu mai e... Să îmi văd fetița în brațele asistentelor, știind că eu mor pentru ea. Asta mi-am dorit, să îmi las copilul să trăiască, chiar dacă plătesc cu viața. Mă dor lacrimile lui Harry, la fel și ale fetiței mele. Mă doare plânsul ei și mă doare că nu o pot lua în brațe."