Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! Vorbește cu mine, este, într-o oarecare măsură, povestea fiecăruia dintre noi - îți amintește de fiorii primei iubiri, de neînțelegerile cauzate de lipsa de comunicare, de lacrimile amare, dar și de acea fericire care pare eternă. Ne regăsim în rândurile cărții, dar este povestea lor - povestea dintre Blake, un adolescent decis să nu vorbească deloc cu Bex, fata care este dispusă să suporte momente îndelungate de tăcere doar pentru a fi în compania lui. Asta până când el decide să vorbească. Dar cine știe dacă asta nu cumva complică lucrurile și mai mult." ❝ - Ți-ai făcut prieteni? O mulțime. Toată lumea vrea să fie prietenă cu un tip care nu vorbește.❞ Copyright © Bookzone, 2017

Triskaidekaphobia: frica de numărul 13. Treisprezece povestiri. Treisprezece fobii. Copyright © 2018 A. Stephanie

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! Se poate comanda de aici: https://bookzone.ro/landings/malakai-a-stephanie/ Nimeni nu știe exact de ce Malakai se îndreaptă spre pierzanie, dând cu piciorul șansei de a avea un viitor strălucit. Iar Hannah nici măcar nu e curioasă. Unii ar spune că a fost un miraloc, dar ea i-ar contrazice. A fost o pură coincidență care avea să-i dea viața peste cap. O dimineață ca oricare alta. Un accident. O viață salvată. MALAKAI nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidențe, supraviețuire, despre prietenie, responsabilități, sacrificii si speranță. Și despre cum uneori partea cea mai grea nu e să salvezi viața altei persoane, ci să o ții in viață. "Nu mi-am dorit niciodată să mă îndrăgostesc, să devin vulnerabilă și să am pumnul unei alte persoane încleștat în jurul inimii mele" ❝Malakai își deschide pachetul de țigări, eu deschid geamul. Malakai își toarnă un pahar de alcool, eu iau cutia cu suc. Malakai deschide televizorul, eu îi trântesc caietul de teme sub nas. Malakai rânjește, în timp ce mie îmi vine să plâng. Malakai mă alungă, iar eu tot continui să mă întorc la el. Malakai e încruntat mereu, eu nu îmi pot ascunde zâmbetul. Malakai urăște, eu iubesc. Și, cu toate astea, când îi spun să se ducă la naiba, el îmi spune că, eventual, se va opri acolo, dar se va întoarce la mine. ❞ Copyright © 2016 A. Stephanie

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! ❝Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește - răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii -, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.❞ Copyright © 2018 A. Stephanie

❝Nevaeh și Hazard se potrivesc ca nuca-n perete. Hazard are grijă de cei doi frați mai mici ai săi - Blanche și Rider - și de tatăl lor paralizat; Nevaeh abia reușește să aibă grijă de cei doi câini ai săi - Brutus și Daisy. Hazard abia mai are timp să doarmă - are două joburi, ar vrea să termine liceul și fiecare zi e mai proastă decât precedenta; Nevaeh are mult timp de pierdut - la spa. Hazard are trei perechi de blugi și câteva tricouri; Nevaeh are atât de multe diamante, încât nu se mai deranjează să le numere. Hazard e cu capul pe umeri; Nevaeh e o răzgâiată. Și amândoi sunt încăpățânați din cale afară. Nevaeh și Hazard se potrivesc ca nuca-n perete, dar dragostei nu-i pasă. ❞ Copyright © 2018 A. Stephanie

Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor. Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire. Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale" din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască. Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă. Toate drepturile rezervate lui Jennifer Niven.

▫"Îmi pare rău, dar nu reușesc să aud ce spui. Ceea ce ești și ce faci strigă mult mai tare." ▫"Adesea mi-e milă de oamenii care nu citesc cărți. Ei nu știu că pierd șansa de a trăi o viață în plus." ▫"Eu nu sunt un corp care are suflet, sunt un suflet care are o parte vizibilă numită corp." ▫"Tinereţea nu este o etapă a vieţii, ci este o stare de spirit. Tinereţea nu ţine de obraji îmbujoraţi, buze roșii și genunchi supli. Ea este o chestiune de voinţă, un atribut al imaginaţiei, o vigoare a emoţiilor." ▫"Părinții n-ar trebui să-i mintă pe copiii lor niciodată, nici măcar atunci când pare a fi în folosul lor. Minciuna este ceva foarte periculos, chiar și în cantități mici." ▫"Am făcut un pact de coexistență pacifică cu timpul: nici el nu mă urmărește, nici eu nu fug de el. Într-o zi ne vom întâlni." ▫"Viața nu are subtitrare, ori o ințelegi ori nu..." ▫"Frumusețea fără inteligență este ca o operă de artă pictată pe un șervețel."

Un simplu volum de povestiri. Veţi găsi aici, în mare parte, abordată tema realităţii, aşa cum o vede fiecare, dar şi alte teme pe care le-am abordat mai puţin în alte poveşti.

Când s-a schimbat totul? Tot ce am aflat m-a ruinat complet. Ce simt? Cine Sunt? Ce caut aici? Am aflat la vârsta de 16 ani ca sunt adoptată si ca viața mea a fost o minciuna. Eu sunt o minciună. Eu sunt un esec si asa am fost mereu. Cazuta intr-un abis întunecat, Anna îşi înalță zidul format in jurul inimi sale ,nepermițând nimănui sa o cunoasca , sa o vadă, sa o atingă.

Un joc bun trebuie să fie distractiv, să aibă o poveste interesantă și personaje bine conturate sau să prezinte un sistem inovator care să pună la încercare îndemânarea jucătorilor. Un joc excelent trebuie să aibă toate cele trei elemente de mai sus și încă ceva în plus. Last of the Heroes, la apariția sa, nu întrunea niciuna dintre condițiile care l-ar fi putut clasifica drept un joc bun. Cu timpul, însă, compania producătoare, Arc Games Entertainment, i-a adus tot felul de îmbunătățiri, scoțându-l astfel din anonimat. Devenind un joc bunicel, acesta a început să se răspândească pe tot globul, aducând companiei profituri tot mai mari. La scurt timp după ce Marc Evans își creează cont și începe să joace Last of the Heroes, el trece prin câteva experiențe îngrozitoare: devine martorul unor scene macabre, în care oamenii sunt omorâți în fața lui de către un individ ascuns în spatele unei mantii negre. Mai mult chiar, Marc simte agonia victimelor de parcă el ar fi cel ucis. Din acest motiv, renunță să mai joace. Dar coșmarurile nu dispar, îl urmăresc chiar și după ce se îndepărtează de tehnologia de realitate virtuală. Cu timpul, învață să se descurce cu aceste experiențe, dar devine tot mai retras, tot mai închis în el. Într-o zi, însă, descoperă că acele crime nu se petrec doar în mintea sa, ci sunt cât se poate de reale. Pus în fața acestui adevăr cumplit, hotărăște să se întoarcă în joc, acolo unde a început totul, și să pună capăt coșmarurilor. De data aceasta, fuga nu mai este o opțiune.