Un joc bun trebuie să fie distractiv, să aibă o poveste interesantă și personaje bine conturate sau să prezinte un sistem inovator care să pună la încercare îndemânarea jucătorilor. Un joc excelent trebuie să aibă toate cele trei elemente de mai sus și încă ceva în plus. Last of the Heroes, la apariția sa, nu întrunea niciuna dintre condițiile care l-ar fi putut clasifica drept un joc bun. Cu timpul, însă, compania producătoare, Arc Games Entertainment, i-a adus tot felul de îmbunătățiri, scoțându-l astfel din anonimat. Devenind un joc bunicel, acesta a început să se răspândească pe tot globul, aducând companiei profituri tot mai mari. La scurt timp după ce Marc Evans își creează cont și începe să joace Last of the Heroes, el trece prin câteva experiențe îngrozitoare: devine martorul unor scene macabre, în care oamenii sunt omorâți în fața lui de către un individ ascuns în spatele unei mantii negre. Mai mult chiar, Marc simte agonia victimelor de parcă el ar fi cel ucis. Din acest motiv, renunță să mai joace. Dar coșmarurile nu dispar, îl urmăresc chiar și după ce se îndepărtează de tehnologia de realitate virtuală. Cu timpul, învață să se descurce cu aceste experiențe, dar devine tot mai retras, tot mai închis în el. Într-o zi, însă, descoperă că acele crime nu se petrec doar în mintea sa, ci sunt cât se poate de reale. Pus în fața acestui adevăr cumplit, hotărăște să se întoarcă în joc, acolo unde a început totul, și să pună capăt coșmarurilor. De data aceasta, fuga nu mai este o opțiune.

PUBLICATA Am deschis ușa, iar tot ce am văzut erau sticle peste tot, aruncate pe jos prin toate colțurile camerei de zi. La nici două secunde de când am intrat în locuință, l-am zărit pe Justin care părea mai nervos ca niciodată. Arunca cu tot ce îi venea la mână prin casă și țipa de mama focului. Văzându-l în starea de ebrietate în care era, am alergat spre el, prinzându-l de mână ca nu cumva să mai spargă vreo sticlă care să ajungă cine știe cum prin apropierea corpului meu și să mă rănească. - Justin, ce tot faci? Calmează-te! am țipat la el, încercând să îi imobilizez ambele mâini. - Ce-mi faci tu, Lara? Asta e întrebarea, îmi țipă în față, apropiindu-se primejdios de mine. - Tu ești cel care a dat casa cu susul în jos! Ce e cu tine?! m-am răstit, dându-i drumul la mâini. - Las-o baltă. Nu vei înțelege niciodată... Justin avea ochii sângerii din cauza băuturii încât zici că era cu totul altă persoană. - Singurul care nu înțelege ești tu. Și asta pentru că ai băut prea mult! i-am reproșat, apoi am plecat în cameră. Coperta: EllyEliza

Un accident i-a adus impreuna...dar sunt atatea lucruri care ii despart.

Acum mulți ani, tripleții Raiden, Dylan și Alyssa s-au născut. Au avut o copilărie mai neobișnuită față de copii ordinari, dar au avut parte de multă distracție. Acum au crescut, și sunt niște adolescenți în toată firea. Ceea ce înseamnă că au probleme, și încă câte. Părinții lor îi obligă pe tripleți să meargă într-o tabără tematică, una pe care o detestă complet. Trebuie să se acomodeze și să îndure programul încărcat al taberei, pentru că altfel, vor fi supuși consecințelor. Dar atunci când ajungi în tabără, te aștepți să găsești doar canoe și cabane, nu și vechi prieteni din copilărie pe care sperai să nu-i vezi aici... Prietenia este mai împortantă decât dragostea și farsele sunt o prioritate în familia lor.

" 'Cause I miss everything we do I'm half a heart without you. "