piccola_0796
"Mă întorc și îl văd sprijinit de un copac, uitându-se spre cer.
Mă apropii de el și îmi îndrept privirea spre lună, el se uita la cerul înstelat pe care strălucea luna.
ㅡE foarte frumoasă, zic rupând tăcerea.
ㅡNu este incredibil cum de atâția ani luna este mereu acolo, sus pe cer, ocrotindu-ne pe toți? Tac și nu zic nimic, continui să privesc luna.
ㅡNoi oamenii avem părți întunecate precum luna, părți pe care le scoatem la iveală doar cand suntem singuri, temându-ne ca cei din jur să nu se sperie de noi, așa cum o fac de intuneric.
ㅡ"Stele apar doar atunci când este întuneric deplin" ,zic completându-i idea de mai devreme
ㅡMartin Luther King Jr, frumos, zise el."