Aveam unsprezece ani cand in viata mea s-a produs o tragedie pe care nu o voi putea uita. Era o zi obijnuita veneam de la scoala ajunsa acasa il vedeam pe tatal meu facandu-si bagajul, iar eu cu un gand de nedumerire il intrebam curioasa :-Tata,unde pleci asa grabit iar el imi raspunse cu lacrimi in ochi la Cluj puiutul tatii de ce intrebasem eu ,paiii....sunt umpic bolnav trebuie sa fiu internat o vreme la spital in Cluj. Luandu-mi la revedere de la el plecase.Dupa un an de la aceste vorbe aflasem de boala pe care o avea el,avea CANCER o boala necrutatoare si dureroasa ,avea cancer la plamani .Dupa multe cure de citostatice lau lasat acasa nestiind ca el isi va pierde memoria.Intr-o alta zi ajunsa acasa de la scoala am plecat direct la tata in camera, intrand in camera il intrebam cu lacrimi in ochi:Ce faci ,tati?iar el nu ma recunoscuse ii explicam cum puteam eu mai bine cine sunt dar degaba nu ma recunostea dar dintr-o data luandu-ma de uniorma ma strans in brate cu toata puterea