Cartea are greșeli de tastare și nu conține diacritice! Obișnuiam să am încredere în oameni. Credeam că totul este așa cum mi se înfățișează, că ei toți sunt așa cum îi vedeam eu. Însă toți erau falși, toți m-au rănit într-un fel sau altul. El era diferit de tot ceea ce cunoscusem până atunci. El era abaterea mea de la reguli și de la tot ce știam. Era opusul meu, însă m-a atras ca un magnet. Era puternic așa că mi-a îndepărtat slăbiciunile. Cu el mi-am depășit limitele și am reușit să mă găsesc. Am reușit să îmi dau seama ce caut eu în viața mea. Pe el l-am căutat mereu. Iar acum că l-am găsit, nu mai pot trăi fără doza pe care el mi-o dă.

Alb si negru. Contrast. Două nonculori, aflate la poli opuși. Nu ar fi normal să se atragă, însă o fac. Iar atunci când acest lucru se întâmplă, totul prinde culoare. Totul are sens. Totul este nou. Cu toate că el reprezintă tot negrul din viața ei, totul a prins culoare de când i-a permis lui să intre. "-Nu crezi că si băieții răi pot iubi? -Ba da, dar nu așa cum fetele bune au nevoie."