Dacă n-ar fi fost lângă el, încălecându-l cu gambe perfecte ca niște dune netulburate de curenți, ar fi simțit aceeași lehamite plăcută. Ar fi putut sfârși dintr-o clipă în alta cu părul năclăit de sudoarea lui ori cu gândurile leșinate de foame. Însă în nici una din situații n-ar fi fost legată de prezent, căci el, atât în mintea ei încurcată cât și stăpân al trupului ei, n-ar fi plecat nicicând. Acest Toni King avea o însușire deosebită de a împrăștia fericire cu gust păcătos și atrăgător. Până și când părul ei ca un foc lichid stătea răsfirat pe pieptul acela masiv, trebuia să se întrebe: putea un bărbat care părea să trăiască pentru a se distra să iubească o femeie nesigură pentru care el reprezenta însuși sensul existenței?

ｓｉ ｆｏｎｏｇｒａｆｕｌ ｎｅ ｃａｎｔａ ｎｏｕａ ｂａｌａｄａ