~{10 cuvinte aruncate într-un val de poveste}~ © VENUSEOK

[NECESITĂ EDITARE; CITIȚI PE PROPRIUL RISC]  „Toți oamenii se holbează, ori că vor s-o facă, ori că nu. Nu există excepții. Măcar o singură dată-n viață se întâmplă asta. Fără să vrei te uiți la o persoană un pic mai insistent, fără ca măcar să realizezi ceea ce faci. Azi am ieșit în parc. Toți se uitau la mine ciudat. Inițial, nu știam de ce. Dar realitatea m-a izbit peste față destul de repede. Nu sunt slabă și nici destul de frumoasă pentru ei.”

"Suntem condamnați să fim liberi", este ceea ce afirmă filosoful francez Jean-Paul Sartre. De câte ori n-am ridicat noi libertatea-n slăvi, interpretând-o după bunul plac, fără să ne întrebăm măcar o dată ce înseamnă ea cu adevărat. N-o să vă vorbesc despre filosofia lui Sartre sau despre a mea, folosind texte lungi și pompoase. Vreau să scriu direct, simplu și să transmit emoții, așa cum încerc de fiecare dată. Mă adresez tuturor ființelor sensibile, care lasă ca durerea și anxietatea să le copleșească și care, ca ființe pline de iubire și compasiune, uită să mai trăiască individual și independent.

Un tânăr evreu își primește pedeapsa: degetele îi sunt retezate! Visul său era să devină un renumit pianist, și copilul a îndrăznit să sfidere regimul. Și să lupte pentru visul său... Prins într-un joc clandestin la nivel înalt, tânărul va trebui să se hotărască în ce măsură va fi spionul obedient al lui Hitler și care va fi metoda de a se răzbuna pentru deportarea părinților săi într-un lagăr al groazei.

Aportul meu în comunitatea Wattpad

Paul Belciu este un tanar care are probleme cu femeile. A mostenit acest "dar" de la tatal sau, care era un adevarat Don Juan in tinerete. Insa problemele apar dupa ce se vede prins intre doua femei total diferite ca personalitate, care se urasc din inima si care pe deasupra mai impart si acelasi sange. O poveste plina de faze si mai ales dialoguri incarcate de umor, ironie si sarcasm. Nerecomandat persoanelor care sufera de inima.

... de neimaginat puterea unui cuvant ... magie curata daca le stapanesti ... de nedescris ... de necuprins ... hipnotica. Eu le tin in palme. #1 Poezie (28.06.14)

Pentru că ei sunt trandafiri, iar eu o simplă păpădie... Cine sunt? Nimeni. Ce sunt? Nevăzută. Neauzită. Nedorită. Asta dacă sunt ceva... Coperta de @xenomorphius

Nu este usor sa stii ce gandeste un spion...iar tocmai atunci cand crezi ca stii, el te surprinde cu altceva...

Ania Braşoveanu speră ca lumea virtuală să îi ofere ceea ce viaţa reală nu poate: anonimatul. Fire deschisă, sociabilă şi cu un mall întreg din Bucureşti drept arie de operare, nu îşi doreşte altceva decât să îşi ţină măcar o mică parte din ea ascunsă de ochii lumii. Face asta cu succes până ajunge să împărtăşească şi acea parte din ea pe Wattpad. La început totul e ideal. Povestea ei ajunge să fie din ce în ce mai citită şi părerile să curgă ca pe bandă rulantă. În plus, reuşeşte cu succes să se bucure şi de acel anonimat dorit sub protecţia pseudonimului ales. Însă asta se schimbă radical când într-o seară, răspunzând la comentariile primite la ultimul capitol postat, primeşte un mesaj privat. Şi nu orice mesaj, ci unul în care numele ei adevărat e pus la loc de cinste. Unde poţi fugi când şi ultima ascunzătoare pare descoperită, şi nu de oricine, ci de un personaj masculin cu un sarcasm usturător şi o plăcere aparte pentru insistenţă? Ania nu are răspuns la întrebare, căci buclucul ce vine apoi la pachet e ceva ce o ia complet pe nepregătite.