Căci nu ești niciodată singur. Nici măcar atunci când ai vrea să fii, pentru că e mereu cineva cu tine sau ceva, poate e un înger sau un drac, dar nu are cum, căci nu îți e pe umăr, ci în minte, în vene și te minte, te zgârie și te doare, iar ochii ei sunt departe, inima ta rece o simți acum în palme și zbieri, dar nu se oprește și pici pe ceva rece. Ești tu! Nu, nu ești tu. Sunt eu? Nu, e doar o parte din mine și mă împinge să cad pe pietre, dar nu sunt pietre, sunt gândurile mele. • Copertă realizată de: @IsraKaminski

Despre timp, despre sentimente, despre cele două iubiri pe care le-am avut, dar nu le-am cunoscut...

Să trăiești necesită multe sacrificii și muncă îndelungată. Odată cu viața apar responsabilitățile, visele pe care nu le poți atinge și sentimente de care preferi mai degrabă să te desparți. Dan Smith nu a cerut nimic din toate aceste lucruri. A fost o pură întâmplare că a apărut în această lume și va fi o pură întâmplare când va dispărea. Nu a șifonat niciodată pătura existenței și când va sări de pe acoperiș, va avea grijă ca aceasta să rămână la fel de netedă precum a și fost întotdeauna. Un singur lucru i-a rămas de făcut, înainte să își ia adio de la bătăile inimii lui. O ultimă scrisoare ce are drept destinatar o persoană cu care nu a vorbit niciodată până atunci. Ultimele sale cuvinte au fost mâzgălite pe acea foaie cu speranța că Mara, de profesie bibliotecară, va renunța la dorința copilăroasă de a scrie cărți. „Sunt oameni ce îți dau speranțe false, Mara. Scriitori nu sunt nimic altceva decât conspirații.” ©2014-2015 Krantzzy All Rights Reserved Cover made by: qmercury