Cum e să trăiești între alb și negru? Mia este o pianistă remarcabilă. Toți îi prevăd un viitor frumos până în ziua în care dispare fără nicio urmă, în drum spre casă. Timp de 24 de ani nimeni nu o poate găsi. Ce s-a întâmplat? Poate fi elucidat adevărul prin intermediul unor vise? Și chiar dacă acestea apar la o tânără detectivă aflată abia la început de cale? O viață blocată între vis și realitate, un mister pierdut în timp, un roman ce taie răsuflarea și ne obligă să ne întrebăm cine sunt cu adevărat oamenii din jurul nostru.

Confesiunile reprezinta dulcea descarcare a fiintei umane.

Moartea eului lăuntric Toate drepturile rezervate © 2017 by xenomorphius - imaginea coperţii nu îmi aparţine

Toate drepturile rezervate © 2016 by xenomorphius - imaginea coperţii nu îmi aparţine

"Te urăsc, pentru că de fiecare dată când mă uit la tine, mi-e dor de Alec. Te urăsc, Landon, pentru că nu eşti el." highest ranking - #8 proză scurtă [16.02]

Aiden fumează numele oamenilor. Jul creează oameni. Aiden rânjește. Jul abia zâmbește. Aiden se apropie de fațada exterioara a ochelaristei lui cu fiecare mișcare pe care o face, pana reușește sa treacă de ea. Problema e ca Aiden în sine e o fațada și ochelarista vrea sa o dea și sa nu o dea la o parte dintre ei. #3 in Proza Scurta 05.06.2018. #2 în Proza Scurta 08.03.2018. ©Toate drepturile rezervate. ®Original story by July_Bel.