”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3

In anul 1983 un accident de circulaţie de pe o autostradă din Portugalia s-a soldat cu moartea unei fete pe nume Teresa Fidalgo si a copilului ei.

Sara, o simpla fata de 16 ani trebuie sa se aprere de moarte. Va reusi sau va murii ?

Sunt convinsă că și voi vă aduceţi aminte cu mare drag de copilărie. Acea perioadă a vieții în care... totul era simplu, frumos. Perioada în care părinții îți făceau toate poftele și tu stăteai cât era ziua de lungă pe-afară cu prietenii, la joacă. Copilăria este cu siguranță cea mai prețioasă perioadă a vieții. Când ești copil abia aștepți să crești și să faci ce vrei tu, fără să mai fii îngrădit de părinți.. Când crești și dai piept cu viața reală începi să-ți dorești să fii din nou acasă la părinți și să nu ai niciun fel de grijă pe cap. Să nu trebuiască să te gândești la facultate/job/familie și să îți stea mintea doar la ceea ce vrei tu. Așa cum eram odinioară, când eram copil...

"Monsters are real. They live inside of us and sometimes they win."