Încă de mică, crescând la bunici, într-un sătuc, am avut ocazia să-mi treacă pe la urechi tot felul de povesti de groaza care în acel moment au avut efectul de a-mi provoca un sentiment de frică de necunoscut, de a-mi ridica părul pe întregu-mi corp. În urma acestor povesti, am ajuns să-mi fie frică să ies seara din casă, iar uneori daca ramaneam singura acasa dormeam cu toate becurile stinse si cu muzica, ca sa nu aud nici un sunet, care bineinteles, pareau a fi foarte multe la acea vreme. Am auzit tot felul de povesti de groaza despre spirite, fantome, zombi, tot felul de întâmplări „ciudate" care de fiecare dată mă lasau cu gura căscată şi cu un sentiment ciudat. Mi se spunea că dacă în timpul nopţii îmi aud numele, dacă aud pe cineva care mă strigă să nu mă uit, pentru că dacă mă voi uita voi fi „luată" sau posedată; poveşti cu animale şi nu numai... Zilele ce urmează plec la bunici şi când mă voi întoarce, voi aduce o serie de poveşti de acest fel, cu toate detalliile.

hei, jurnalule. in tine voi povesti fiecare zi in care l-am vazut pe Dan. ma voi opri din scris in tine doar in ziua in care ii voi afla numele si nu il va mai chema Dan. totul a inceput in prima zi de scoala cand ne-am ciocnit pe hol...

Prima carte din seria "Sentimente" ‎"Nu plange pentru că s-a terminat, zâmbește pentru că s-a petrecut."- Gabriel Jose Garcia Marquez