-Ești a mea,iubito! Și tu știi asta...dar ești al naibii de încăpățânată!a soptit el,buzele sale la câțiva centimetri depărtare de ale mele,eu simțindu-i respirația calda pe buze. Un fior trecându-mi pe sirea spinării când ma gândeam la buzele sale catifelate presate asupra alor mele. Ma uitam adânc in ochii săi,încercând sa ii neg afirmația. -N-nu...nu sunt! Am spus eu,balbaindu-ma. Eram a lui. In totalitate. Asta era clar. Doar o privire,o atingere,un sărut de al sau,ma înnebuneau.