"Te iubesc. Mereu te voi iubi." Literele negre erau scrise pe mormatul prăfuit. "Îmi pare rău." Spun atingând literele negre și oftând. "Am uitat de tine. Sper ca nu ești supărată. Știi ca te iubesc și te voi iubi." Ma uit la poza în care fata zâmbea. "Ce zâmbet frumos. Păcat ca s-a dus. Știu. Sunt un egoist. Ti-am promis ca te voi vizita și am uitat. Erai ultimul înger și eu te-am omorât. Te iubesc. Și îmi pare rău pentru ce ți-am făcut. Singurul lucru pe care îl voiam cu adevărat era sa sterg numele tău de familie și sa îl înlocuiesc cu al meu. Atât doar. Dar ai plecat prea devreme pentru a-mi duce planul la bun sfârșit. " Oftez, șoptind: " Te iubesc. O sa ne întâlnim cat de curând..." Am atins mormântul ușor și am făcut un lucru pe care nu l-am mai făcut demult: am plâns.