Ines Montague, ascunsă de ochii lumii printre cărţi, e toată numai linişte, emoţie şi dulceaţă. De partea cealaltă, având constant iarba sub picioare şi cerul desupra capului, Eran Eadwig, e o provocare în carne şi oase, ce emană autoritate prin toţi porii. Două tente eterogene, sub aripile Academiei Nevaeh, care ajung, în final și în ciuda naturii lor, să se omogenizeze. Căci aşa cum nimic nu e ceea ce pare, ea-i găseşte în privire raiul cu toată liniştea sa, pe când el îi surprinde, cu fiecare bătaie a genelor, văpaia iadului. Se caută şi se găsesc întotdeauna la apus, niciodată la răsărit. Se pierd în întuneric, iar lumina nu ajunge să-i surprindă niciodată împreună. Cu fiecare noapte, cu fiecare răsărit de lună, părţi din sufletele lor se desprind şi se prind de cer, pulsând, luminându-le calea unuia către celălalt. © Toate drepturile rezervate

Negând realitatea, mult prea crudă pentru inimile atât de fragede ale tinerilor, Madeline Berenice, se închide în propria sa lume. Scrierile sale se învârt în jurul iubirii necondiționate, a compasiunii, cât și a sufletelor frumoase, luminoase, pline de viață, asemenea celui purtat de soldatul Liam Hoffman, a cărui trăsături sunt inspirație pentru tânără și devin aproape un tipar. Atât întâlnirea dintre cei doi în noaptea ploaioasa de noiembrie , cât și cele ce urmează, o fac pe Madeline să ia în considerare o posibilă atașare nevinovată față de el. Deși își dorește să simtă iubirea adevărată, se lasă condusă de teamă, neavând încredere în sine că ar putea iubi la cote maxime, fără ca unul dintre ei să sfârșească prin a fi rănit. Viața reală nu pare a fi o poveste, în percepția sa, și nu una cu final fericit. Însă, cunoscându-l pe el, tânăra se simte ca și cum ar face parte din una din poveștile sale, alături de cei mai frumoși ochi pe care i-a văzut vreodată. Iar poveștile sale tind întotdeauna spre un final fericit. © Toate drepturile rezervate

O noapte cu ninsoare... nu a reprezentat niciodată o bună combinație. O astfel de veste strecoară în oameni amărăciune, dispreț, panică și chiar furie. Cu toate acestea, noaptea nu s-a plâns niciodată de răceala iernii, iar însăși iarna nu a judecat niciodată întunericul nopții, în ciuda contrastului izbitor. Alev Sennett, copil al nopții, pune la bătaie un punct de spirijin și diminețile reci ce i-au rămas, pe când Sierra Rayne, copil al iernii, fără a clipi, își dăruiește toată încrederea și restul nopților întunecate ce aveau să vină. © Toate drepturile rezervate