Aici e vorba despre doamna Helga Dumitrescu. Posesoare a varstei de optzeci si ceva de ani. O femeie respectabila, stapana peste apartamentul sase de la etajul unu al scarii din spatele pietii cartierului. Nascuta la tara si ajunsa cum necum in oras in timpul tineretii. Femeie singura, fara sot sau copii dar insotita de cateva posibile boli mintale necertificate.

"Another love I would abuse No circumstances could excuse" "Like the naked leads the blind, I know I'm selfish I'm unkind" "I'll serve my head up on a plate It's only comfort calling late."

Câteva gânduri , câteva rânduri

În fiecare om există bine şi rău, ce îi face diferiţi este reprezentat de combinaţia dintre cele două elemente. Pe unii viaţa îi îngenunchează, transformându-i în cel mai mare coşmar al lor, însă alţii aşa se nasc, sărutaţi de întuneric. „ Nu poţi ajuta o persoană care nu-şi doreşte asta." „Vânzătorul de iluzii" spune povestea unor oameni care hotărăsc să-şi ia viaţa în propriile mâini şi să se revolte împotriva societăţii. Pentru ei nu contează cât de mare e riscul, când îşi pot atinge scopul. Nu contează că puţin câte puţin îşi vând sufletul diavolului, lăsându-l să cadă pradă întunericului mistuitor. „- Să nu-mi spui că eşti un fel de dramaturg pentru că nu sunt interesată. - Prefer termenul de vânzător de iluzii, însă poţi să mă numeşti şi aşa. - Nu înţeleg. Mai exact, cu ce te ocupi? - Sunt un vizionar, un artist, îmi place să creez, să mă joc cu culorile din care este făcută această lume putredă, iar în acelaşi timp sunt un om pedepsit de zei ce a refuzat să-şi plece capul, cred că sentimentul îţi este familiar. „ Locul I la conconcursul Wattpad Love&Passion. AverkisBllack a realizat coperta. Fotografiile din copertă nu aparţin lui AverkisBllack

[ book one - finished ] ❝ and I hear you calling in the dead of night ❞

[ book two - finished ] ❝ lying there awake, staring at the ceiling ❞

Secunda cu secunda alunec tot mai mult in noapte. Luna rasare , stelele apar, frigul se lasa ... inca sunt aici. Luna coboara, stele dispar, se ridica soarele... nu am plecat. Ganduri fara sens razbat in colturile incaperii careia ii zic "camera mea". Pana unde or sa ajunga...?

Si s-a intors, de parca nu plecase niciodata. De parca nu duruse niciodata.