„Și în fiecare noapte, stelele continuă să răsară, neștiind că aici, pe pământ, există un om pentru care, nu peste multă vreme, ele nu vor mai face niciodată lumină..."

Când ești prea cerebral, te temi să îți asumi riscuri. Te temi de nesiguranță, de dezamăgire, de eșec. Nu poți visa, nu poți iubi ceea ce inima ta alege. Și doar atunci când vei găsi pe cineva, suficient de bun și de nebun, încât să îți anihileze rațiunea, vei simți că trăiești. Până în acel moment, doar vei exista... © Allexis Christianne, 2016 În curs de rescriere.

" - Nu te iubesc pur şi simplu, îmi eşti obsesie. Nu mi-am dorit niciodată să posed un lucru atât de mult cum mi-am dorit să te posed pe tine. Am nevoie să îmi aparţii doar mie, pentru o eternitate. Vreau să-ţi absorb sufletul şi trupul, să-ţi fur până şi ultima suflare şi să te las complet goală. Tu nu-mi calmezi demonii, îi trezeşti, îi stârnești, îi faci curioşi pentru diavolul ce se ascunde înăuntrul tău. Camuflezi sub un chip plăpând de înger, cel mai puternic diavol, îl torturezi, îl ţii sub papuc, pentru a-l folosii după bunul plac. Îţi văd iadul în adâncimea ochilor tăi precum un ocean: limpezi şi clari la suprafaţă, dar atât de tulburi la interior. Pot să jur că ard flăcări acolo, altfel cum s-ar explica privirea ta care mă arde chiar şi pe mine? Mi-ai întunecat mintea, până ai rămas tu singura lumină din ea. Mi-ai provocat dependenţă. "