Iubiri de neuitat #3 Niciodată nu mi-a plăcut să fiu oaia neagră a familiei și mereu am crezut că fratele meu mai mare va primi acest titlu. Doar că schimbările bruște din viața mea m-au determinat să mă transform. Tata mi-a oferit o singură șansă. La facultatea din New York va trebui să am un comportament exemplar. O singură greșeală și mă întorc acasă ca ultima ratată, distrugându-mi visul. Ușor de făcut, nu? Asta am crezut și eu, până când l-am cunoscut pe Ethan Wright și puțin a durat înainte să încalc pactul cu tata. Pentru că nu am putut să îmi țin pasiunea sub control și m-am aruncat direct în brațele lui. Ethan continuă să mă atragă într-un ritm al iubirii al naibii de amețitor, pe care nu-l pot refuza și presimt că la final o să rămân cu o inimă frântă.

-Toate la timpul lor iubire,toate la timpul lor.Acum o sa plec dar mai tarziu o sa-ti fac o vizita si o sa vorbim mai pe larg. S-a ridicat si dintr-o singura miscare m-a tras si pe mine dupa el.Speriata am incercat sa scap din acele maini puternice,dar dintr-o data una dintre ele se apropia periculos de fata mea.O sa ma loveasca!M-am ferit atat cat imi permitea stransoarea,dar mana lui nu mi-a izbit fata ci mi-a apucat cu cea mai mare finete, barbia fortandu-ma sa-l privesc in ochi.Am ramas subjugata de privirea lui un ceas,doua,o luna,un an,nici eu nu mai stiu.Tot ce stiu era ca priveam cei mai spectaculosi ochi cu putinta.Eram pierduta in ochii lui incat nu am sesizat buzele ce se apropiau de ale mele. Am ramas paralizata in loc,iar el a perceput asta ca pe o confirmare si dintr-o data buzele lui erau pe ale mele.Avea cele mai moi buze,iar sarutul se voia a fi cast.Nestiind ce sa fac,mi-am incolacit mainile dupa ceafa lui si mi-am miscat buzele asemeni lui.Din momentul acela parca totul a explodat;aproape m-a lipit de el,iar sarutul a devenit mai agresiv si am simtit cum ma musca usurel de buza de jos.Am scancit de placere si mici fiori mi se strecurau pe sira spinarii,dar acest sunet parca la adus la realitate.Nu m-a indepartat de langa el,dar se uita la mine cu o intensitate ce ma depasea. Mi-am desfacut iute mainile din parul lui,cum naiba ajunsesera acolo?, lasandu-mi capul in jos rosie de rusine.Mi-am pus mainile pe pieptul lui impingandu-l cu dorinta sa scap de privirea aceea pe care o simteam atintita asupra mea. ******************** Aceasta este prima mea poveste.Fiti blanzi cu mine :)

Nu credeam că voi avea parte în această lume nenorocită şi plină de răutăţi, de un asemenea lucru pur, dar totodată complicat: dragostea. De ce nenorocită? Pentru că situaţia mea nu este una roz şi niciodată nu credeam că se va schimba înspre bine. Dar s-a schimbat. Din cauza lui. El m-a invăţat cum să câştig şi cum să pierd şi mai ales cum să iubesc. Oare cât va dura această iubire? Oare ce se va întampla cu noi? Vom putea rămâne împreună? Vom face faţă tuturor obstacolelor care ne-au fost puse în calea fericirii noastre? Toate acestea şi nu numai, le veţi afla dacă urmăriţi povestea noastră în care ne descoperim unul pe celălalt în Drumul spre Iubire!

- Iubito, te rog nu-mi face asta! Îi spune încercând să o atingă pe faţa albă ca varul şi plină de zgârieturi, în timp ce targa de care îi înţepenise mâna, fugea prin culoarul aglomerat al spitalului. Cravata îl asfixia, parcă şi toate încercările de a o slăbi, eşuaseră. Asistenta îi observă cămaşa albă, pătată de sânge şi alerga alături de el. Se uita la Maria speriat şi îngrozit şi încă încerca să îşi dea seama ce se întâmplase. Chiar şi palidă, arăta perfect, iar frumuseţea ei izvorea din puţina energie pe care o emana. Capul îi tremura uşor din cauza zdruncinăturii. Se apropiară cu paşi repezi de o uşă, iar asistenta îi spune încercând să îl oprească: - Domnule, vă rog să aşteptaţi afară! Îi zise şi îi închise uşa în nas. El rămâne acolo blocat, cu ochii închişi şi fruntea lipită de uşă, rugându-se la Dumnezeu să aibă grijă de ea. - Te rog! Şopteşte ca pentru el cu ochii înlăcrimaţi de durere. Te implor! Nu o putea pierde! Nu acum când abia a găsit-o!

,,Dacă iubești pe cineva, atunci îl iubești asa cum e, si nu cum ai dori tu să fie" Lev Tolstoi ,,Prejudecățile sunt rațiunea proștilor" Voltaire Uneori viața te aduce într-un loc în care n-ai fi crezut niciodată, așa i se întâmplă și Alinei, o tânără invatatoare detașată intr-un sat îndepărtat de orașul din care provine. Acolo este abordată de un tânăr interesant de care se îndrăgostește. Dar dragostea lor va putea rezista, atunci când ea îi afla originea? Vor putea trece peste prejudecățile tuturor, atunci când vor afla ca o româncă se iubește cu un țigan?

,,Dacă iubești pe cineva, atunci îl iubești asa cum e , si nu cum ai dori tu să fie " Lev Tolstoi ,,Prejudecățile sunt rațiunea proștilor " Voltaire Atunci când esti înconjurat de prejudecăți vechi, atât din partea românilor, cat si a romilor, cum îți vei apăra dragostea? De data aceasta oare va învinge dragostea? Este rândul Ronnei, fiica lui Roland si a Alinei, sa lupte pentru dragoste, cu aceleasi prejudecăți de care s-au lovit si părinții ei. Coperta @ ArabelaD

Fericirea lui Cayden se spulberă mai repede decât frunzele copacilor bătute de vântul aspru al toamnei. Viața îi atârnă de un capăt de ața! Situația nefericită în care intră din inconștiență, îi clătină și ultima fărâmă de încredere in viitor. Conștientizând că viața lui nu va mai fi niciodată la fel, începe sa-si dorească moartea. Însă planul lui se schimbă în momentul în care este atins de aripa unui înger...

Tot ce te înconjoară te poate face să nu vezi ceea ce contează. Trăiau unul pentru celălalt, dar și-au dat prea târziu seama. 20.05.2016 - #100 in Proza scurta 22.05.2016 - #70 in Proza scurta ©LaraBlais 2016

Se iubeau ca cei dintâi amanți. Se certau ca cei mai aprigi dușmani. Patul era singurul loc în care erau pe aceeași lungime de undă. Dar imediat ce sărutările încetau, el redevenea acel arogant căruia îi făcea o plăcere deosebită să o rănească. Relația dintre ei era un joc al puterii, al durerii. Un carusel al hazardului și al urii. Notă: Atât Duncan cât și Blake sunt victime ale abuzului (fizic, respectiv psihic), iar acest lucru și-a pus amprenta asupra amândurora. Durerea l-a făcut pe Duncan să fie și el nedrept la rândul lui, pe când Blake a devenit incapabilă de o relație sănătoasă. Deși acum este femeie în toată regula, frica încă îi dirijează în mare parte viața. O să observați că această poveste are un început mai dur, de aceea mă simt datoare să vă spun că nu caut personaje perfecte, ci personaje imperfecte pe care să le perfecționez. O să povestesc ceva mai târziu ce i-a făcut pe cei doi să devina oamenii de azi și, în speranța că o să rezistați până la final, o să vedeți cum își vindecă amândoi sufletele rănite.