”cum te cheamă?” - citi ea de pe bilețelul de la el. ”numele meu e mai puţin important, atât timp cât tu nici nu te arăţi” - îi scrise ea înapoi și puse bilețelul lângă automat.

Aceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a Wallflower", Charlie trimite scrisori unui prieten anonim, iar acum este rândul lui să-şi ajute prietenii. Trimiteţi "scrisorile" printr-un mesaj privat, iar eu le voi posta total sub anonimat pe acest cont, ceilalţi useri putându-şi lăsa propriile păreri aici. Nu vă cunosc pe nici unul dintre voi şi nici unul dintre voi nu mă cunoaşte. Vă puteţi semna la final dacă aşa vreţi. Dacă aveţi scrisori mai lungi de 2000 de caractere şi nu vreţi să le trimiteţi în mai multe mesaje, le puteţi trimite la dragacharlie@yahoo.com (nu verific mail-ul foarte des, deci s-ar putea să le văd foarte târziu). Vă rog să lăsaţi sfaturile voastre printr-un comentariu la scrisoarea respectivă, pentru că sunteţi singurii care-i pot ajuta pe cei ce aleg să-şi verse gândurile aici. Mulţumesc pentru înţelegere. P.S.: am avut un blog cu tema asta, dar a eşuat. Total. P.P.S.: Scrisorile I-LXXXI au fost postate întâi pe blog.

❝Dacă trăiești în așa fel încât nimeni să nu-și amintească de tine, vei muri singur și chipul tău va muri și el odată cu tine.❞ ― William Shakespeare Teen Fiction - #16 [4 Februarie 2015] ALL RIGHTS RESERVED ©RobynHope 2013-2021