În anii 2000 scriam această poveste inspirat de o mare campioană a timpurilor noastre, Gabriela Szabo. Dedicația rămâne și astăzi doar că nu are de-a face cu opțiunile sale politice sau funcția ministerială. A fost și va rămâne un sportiv de excepție care a adus României faimă în cursele de atletism. Trebuie să continuăm să ne cinstim eroii și să le aducem recunoștința noastră oricând și prin orice mijloace.

„În timpul când muza mea trăia, în brațele ei sălășluia Paradisul, pacea, liniștea și bucuria sufletului meu. După ce a murit, acel Paradis predestinat numai mie a fost mistuit de flăcări, spre groaza mea. Paradisul meu s-a stins odată cu muza mea și odată cu muza, s-a dus și toată umanitatea din jurul meu, culorile vieții lichefiindu-se și scurgându-se ca vopseaua de pe o pânză udă. De atunci, lumea mea se conturează în alb, negru și gri. m-am auzit spunând , din nou, de parcă nu eu aș fi rostit acele cuvinte."

Un joc bun trebuie să fie distractiv, să aibă o poveste interesantă și personaje bine conturate sau să prezinte un sistem inovator care să pună la încercare îndemânarea jucătorilor. Un joc excelent trebuie să aibă toate cele trei elemente de mai sus și încă ceva în plus. Last of the Heroes, la apariția sa, nu întrunea niciuna dintre condițiile care l-ar fi putut clasifica drept un joc bun. Cu timpul, însă, compania producătoare, Arc Games Entertainment, i-a adus tot felul de îmbunătățiri, scoțându-l astfel din anonimat. Devenind un joc bunicel, acesta a început să se răspândească pe tot globul, aducând companiei profituri tot mai mari. La scurt timp după ce Marc Evans își creează cont și începe să joace Last of the Heroes, el trece prin câteva experiențe îngrozitoare: devine martorul unor scene macabre, în care oamenii sunt omorâți în fața lui de către un individ ascuns în spatele unei mantii negre. Mai mult chiar, Marc simte agonia victimelor de parcă el ar fi cel ucis. Din acest motiv, renunță să mai joace. Dar coșmarurile nu dispar, îl urmăresc chiar și după ce se îndepărtează de tehnologia de realitate virtuală. Cu timpul, învață să se descurce cu aceste experiențe, dar devine tot mai retras, tot mai închis în el. Într-o zi, însă, descoperă că acele crime nu se petrec doar în mintea sa, ci sunt cât se poate de reale. Pus în fața acestui adevăr cumplit, hotărăște să se întoarcă în joc, acolo unde a început totul, și să pună capăt coșmarurilor. De data aceasta, fuga nu mai este o opțiune.