Ea, o tarancuta a Sudului plina de sarcasm si cu ziduri in jurul inimii care ar intrece pana si zidurile lui Jericho, doreste doar sa afle raspunsuri la intrebari de mult uitate. Un tata omorit intr-un mod suspect si o datorie la un camatar o fac pe tarancuta sa infrunte lumea aroganta din Las Vegas. El, un adevarat rege modern, arogant si puternic, nu doreste decat sa ii afle secretele si sa o alunge din mintea lui, pe care a luat-o cu asalt din prima clipa in care a vazut-o. Numai ca planurile lui sunt date peste cap de secretele care o invaluie pe micuta tarancuta. Secrete care se intind de-a lungul a doua generatii si a mii de kilometrii. Din adancul si manieratul Sud pana in Vestul Salbatic. Numai ca exista o a treia entitate in aceasta poveste. Poti sa o numesti Destin sau Soarta, dar eu, una, prefer sa o numesc Autorul. Iar Autorul are alte planuri pentru acesti doi protagonisti care nu coincid deloc cu micile lor dorinte.

Ea, studenta in al doilea an la o facultate din Paris. Venita tocmai din Bucuresti, il intalneste pe Lucas. El, absolvent de medicina. S-a nascut si a copilarit intr-un oras apropiat de Paris, in Lyon mai exact. Intamplarea face ca, intr-o oarecare seara de toamna, o toamna tarzie, destinul ii aduce pe amandoi in acelasi loc, Cafe Oz. Ea, cocotata pe o scena, el la o masa alaturata, o privea. "Ma privea asa intens, parca incerca sa ma dezbrace in imaginatie si nu reusea." #21 in Dragoste (20,04,16)

Eva Rood își iubește foarte mult tatăl, preot într-o biserică din Renton, Washington și pentru a-l putea ajuta cu problemele de sănătate și cu obligațiile pe care el le are față de biserică, ia decizia de a amâna primul an de facultate. Ceea ce părea o decizie inofensivă se transformă în începutul unei vieți diferite, pentru că în acea după-amiază de vară, Eva observă de pe veranda casei noii vecini, ieșiți cu desăvârșire din tiparul cu care ea este obișnuită. Dark Of The Beauty © Toate drepturile rezervate Aiddda, 2016.

„Omnia vincit amor, et nos cedamus amori" Virgiliu (Iubirea învinge orice şi noi ne plecăm puterii sale) „Îşi ridică privirea şi se uită contemplativ la soţia lui, fără să clipească. În acele clipe se născu o nouă întrebare în gândurile sale şi anume; cum de-i trecuse prin cap să renunţe la prezenţa ei, când doar simpla ei imagine îi umplea inima de iubire şi de o linişte înfloritoare? Cum să-i facă rău prezenţa soției lui, când de fapt, absenţa ei l-a făcut să acţioneze ca un nebun în ziua precedentă? Lipsa ei de lângă el şi din ochii lui constituia calamitatea existenţei sale, iar el era mult prea conștient de asta. Privind-o cu o mare atenţie cum doarme, realiză că toată fiinţa ei, că fiecare linie ce profila trăsăturile chipului ei, că fiecare fir de păr, că fiecare parte din trupul soției lui au fost atinse şi iubite de el, că toate astea îi erau atât de cunoscute şi atât de dragi. Şi nu exista centimetru din ea care să nu-i fie drag. În pofida faptului că ea nu mai dorea asta, ea era a lui oricum, pentru că femeia ce-i era soție sălăjuia în inima lui şi în integralitatea a ceea ce înseamnă omul Fabio. Astfel, o purta cu el oriunde şi în orice moment. Cu toate acestea, se întreba cu ciudă; de ce îi este cu mult mai uşor să o iubească, decât să o urască, după tot ceea ce ea i-a făcut?"