Volumul I

O curte normală, cu o mașină normală parcată într-un garaj normal, care avea pitici de grădină normali și o minge parțial dezumflată normală. Nimic deosebit care să atragă atenția unui om oarecare, ce ar fi trecut în pas moale sau cu mașina prin dreptul imobilului cu numărul o sută treisprezece, de pe strada Abraham Lincoln. Greșit. Total greșit. În această casă nebunească poți întâlni o fată care nu iese din casă fără să-și picteze pe față reproduceri ale tablourilor victoriene, o daltonistă care vrea să se facă fotograf profesionist, o ecologistă, vegetariană, care se distrează protestând împotriva gândacilor de bucătărie și o dependentă de super-eroi. Garantat trebuie să te ferești de ea, să te ascunzi într-un buncăr și să te rogi la Duhul Sfânt ca aceste patru fete mult-prea-deosebite să nu te găsească pentru a te târî înapoi la casa cu numărul o sută treisprezece, căci cine știe ce s-ar putea întâmpla? ❝ Vrei să te revanșezi față de mine? ❞ ❝ Da. ❞ ❝ Atunci hai în tufișuri. ❞ |Colecția „Lunile lui Jupiter" volumul 1| copertă: @rydenphette 28 ianuarie 2016 - 25 august 2016 Ⓒ 2016 Dark_werewolf13. All rights reserved.

Romantic, cuceritor, libertin, lipsit de emoții, ruşine şi raţiune. Păcătos, iubitor de viaţă şi foarte, foarte petrecăreţ. Am zis oare că-s amuzant? TOATE DREPTURILE REZERVATE ©Sense_less, 2015

,,-Ea te va distruge. Teme-te de puterea ei. Canta pe un ton melodios bruneta ai carei ochii sunt de culoarea chihlimbarelor. -Ea iti va lua totul. Teme-te de durerea ei. Rosteste roscata cu ochii de culoarea acvamarinelor. -Ea iti va lua ultima suflare. Teme-te de iubirea ei. Zambeste blonda ce are ochii asemeni azuritelor. -Teme-te de dreptatea ei! strigara toate trei deodata. '' Atentie, cartea este needitata.

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! ❝Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește - răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii -, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.❞ Copyright © 2018 A. Stephanie

❝― De ce nu pot avea și eu o mamă normală? ― De ce nu pot avea și eu un fiu cu degetul mare fără ștrasuri? ― Touché, ma maman! ― Gata cu păsăreasca că astfel te duci la școală pe jos.❞ |Colecția „Lunile lui Jupiter" volumul 2|

Dragoste/Fantezie Nu vă lăsați păcăliți de numărul de voturi și de citiri. Necesită editare; nu drastică, dar tot lipsesc unele litere, iar exprimarea poate fi deficitară în primele douăzeci de capitole. * * * Primul volum din seria "Atinși de flăcări" Ce ai face pentru siguranţa persoanelor pe care le iubeşti? Joy Dalton niciodată nu ezită când trebuie să răspundă la această întrebare. Orice. Pentru binele celor la care ţine ar face orice, lucru care o aruncă în cele din urmă într-o lume unde poţi câştiga totul sau poţi să-ţi pierzi până şi propria viaţă. Dar Joy nu parcurge drumul din acea lume de una singură. Tocmai cel ce o trage în întuneric devine luminiţa de la capătul tunelului, umbra care o urmăreşte pretutindeni, războinicul ce-şi apără regina. Însă tot el este cel ce conduce acea lume, iar Joy știe că nimic nu va mai fi la fel după ce face un pact cu Diavolul. Forța de atracție dintre ea și Infern, însă, e mai puternică decât orice altceva, iar astfel destinele se schimbă, rănile vechi se redeschid şi sângele începe să se reverse iar în valuri întunecate. Dar ce contează asta, atunci când Diavolul te iubeşte ca pe propriul Infern? Toate drepturile rezervate (C) Vochițu Elena

[ book two - finished ] ❝ lying there awake, staring at the ceiling ❞

,,Mereu mi-a fost frica de pacate. Asa am fost învatati. Minciuni. Nimic mai mult. Acum as prefera sa ma arunc in flacarile iadului, vindecandu-mi ranile, decat sa-mi las sufletul sangerand in Imparatia Raiului." Atentie, cartea este needitata.

[NECESITĂ EDITARE; CITIȚI PE PROPRIUL RISC]  „Toți oamenii se holbează, ori că vor s-o facă, ori că nu. Nu există excepții. Măcar o singură dată-n viață se întâmplă asta. Fără să vrei te uiți la o persoană un pic mai insistent, fără ca măcar să realizezi ceea ce faci. Azi am ieșit în parc. Toți se uitau la mine ciudat. Inițial, nu știam de ce. Dar realitatea m-a izbit peste față destul de repede. Nu sunt slabă și nici destul de frumoasă pentru ei.”